RESTÉU resteie s. n. Fiecare dintre cele doua betze in forma de cui facute din fier sau din lemn cu care se inchid laturile jugului pentru a retzine grumazul animalului. Un resteu de carpan gros shi vinjos. MARIAN O. I 347. Cum? zisera barbatzii inspaimintatzi scapind resteiele din mina. CREANGA P. 14. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta (cu cineva) cu asprime al amenintza. Pl. shi: restele (JARNÍKBIRSEANU D. 208) resteuri (POPESCU B. III 147). Variante: rastéu (POPA V. 71 HOGASH DR. II 284) restéi (TEODORESCU P. P. 624) s. n.