resteu sn [At: ANON. CAR / V: (reg) ~tau ~tei ~tel (Pl: ~eluri restei) ras~ ras~ rastiu rashteu ~teu rastel rashtel lastau rastrau (Pl: rastaie) rastai Ies~ / Pl: ~eie (reg) ~eaua ~ri ~ei / E: nct] 1 Fiecare dintre cele doua cuie facute din lemn sau din fier cu care se inchid laturile jugului dupa injugarea vitelor. 2 (Ie) A lua (pe cineva) cu ~l A se purta (cu cineva) aspru Si: a amenintza (4). 3 (Il) Cu ~l la brau sau a umbla cu ~l A fi cicalitor artzagos. 4 (Ie) A ajunge la ~l de alun A saraci de tot. 5 (Reg) Cui de fier sau de lemn asemanator cu resteul (1) cu diverse intrebuintzari. 6 Retevei (1). 7 Speteaza care tzine obezile sa nu se desfaca roata morii sub presiunea apei. 89 (Reg) Rustem (12).