Definitzia cu ID-ul 506642:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
restéu (restéie) s. n. Cui cu care se inchide jugul. Var. rasteu restei restel. Mag. ereszto „care da drumul” (Scriban; Gáldi Dict. 95). Legatura cu sl. rastaviti „a separa” bg. razstav „separare” (Cihac II 364; Conev 70) sau cu lat. rastĕllus (Tiktin) este dubioasa.