pian sn [At: CR (1829) 95¹/15 / V: (rar) ~o (P: pia~) / Pl: ~e (rar) ~uri / E: ger Piano fr piano it piano (forte)] 1 Instrument muzical alcatuit dintro cutie de rezonantza din lemn cu o forma mai alungita in spate in partea stanga astfel k formeaza un fel de coada shi in care sunt ashezate orizontal un anumit numar de coarde metalice care vibreaza cand sunt lovite de nishte ciocanele puse in mishcare pe un suport special din fatza cutiei Si: (inv) clavir (itr) pianoforte (reg) pompa¹ Vz clavecin. 2 (Is) ~ automat Pian actzionat de un mecanism care executa automat anumite melodii inregistrate in prealabil pe nishte suluri de hartie care se introduc in aparat. 3 (Is) ~ cu manivela Pian automat care functzioneaza prin invartirea unei manivele. 4 (Is) ~ electric Pian automat care functzioneaza cu ajutorul curentului electric. 5 Arta de a interpreta o compozitzie muzicala la pian (1).

PIÁN piane s. n. 1. Instrument muzical format dintro cutie de rezonantza facuta din lemn ashezata orizontal pe 3 picioare shi dintro serie de coarde metalice care fixate pe cadrul cutiei vibreaza prin apasarea unor clape putind produce diferite sunet (v. clavir); (impropriu) pianina. SHedea la pian shi cinta o mazurca. DUMITRIU N. 41. Ore intregi faceam game la pian... pina cadeam de oboseala pe clape. CAMIL PETRESCU T. II 96. Superbe note din pian K o fanfara se revarsa. MACEDONSKI O. I 69. ◊ Pian automat sau cu manivela = pian care cinta in mod automat anumite melodii cu ajutorul curentului electric sau prin invirtirea unei manivele. Se auzeau risete shi arii romantice cintate ragushit shi alene la un pian cu manivela. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 171. 2. Arta de a cinta la pian (1). Cind eram mica am studiat mult pianul. CAMIL PETRESCU T. II 96. O creshtea o invatza frantzuzeshte pian de toate. VLAHUTZA O III 169. Pronuntzat: pian. Varianta: piáno pianouri (IONESCURION C. 100 EMINESCU N. 46 NEGRUZZI S. I 75) s. n.

PIAN s.n. Instrument muzical cu coarde shi cu clape la care se canta prin apasarea clapelor care comanda nishte ciocanele ce lovesc coardele; pianoforte. [Pron. pian pl. ne var. piano. / < germ. Piano fr. it. piano(forte)].

PIÁN¹ s. n. instrument muzical dintro cutie mare de rezonantza suspendata pe trei picioare cu claviatura shi coarde metalice lovite cu ciocanele prin intermediul unor taste. (< germ. Piano it. piano)

PIÁN ~e n. 1) Instrument muzical de percutzie constand dintro cutie mare de rezonantza (ashezata pe trei picioare) shi dintrun sistem de coarde metalice dispuse orizontal care produc sunete cand sunt lovite de nishte ciocanele actzionate cu ajutorul claviaturii. A acorda ~ul. Concert de ~. 2) Arta de a canta la acest instrument. Poseda ~ul. /<germ. Piano fr. it. piano

*pián (2 sil.) n. pl. e shi urĭ (fr. piano prescurtat din it. pianoforte saŭ fortepiano. V. plan forte). Un mare instrument muzical compus din nishte coarde intinse intr’o lada in pozitzie orizontala (la pianin verticala) shi izbite de nishte cĭocanashe de lemn care se pun in mishcare cind impingĭ nishte clape: a cinta din (saŭ la) pian. SHi pĭano pl. piane. Ideĭa pianuluĭ a venit de la Bartolomeŭ Cristófori (Cristófali) din Padova care la 1711 k sa evite sunetu pitzigaĭat al clavicimbaluluĭ fabrica primu pian. La 1750 Godfried Silbermann fabricant de orgĭ din Freiberg (Saxonia) reushi sa faca pianu (orizontal) ĭar la 1752 Friedrich facu pianinu (vertical).

piano² sn vz pian

PIÁNO s.n. v. pian.

piano n. mare instrument de muzica in care sonurile se produc lovind coardele metalice cu clapele claviaturei.

pián s. n. pl. piáne

pián s. n. pl. piáne

pian (1 sil.) pl. piane

piano nul a. piane pl.

PIÁN s. (MUZ.) (astazi rar) clavir (italienism rar) pianoforte (reg.) poampa.

PIAN s. (MUZ.) (astazi rar) clavir (italienism rar) pianoforte (reg.) poampa.

pian (< it. pianoforte; germ. Klavier; fr. piano; rus. фортепьяно рояль) instrument cu coarde shi claviatura* ale carui sunete sunt produse prin lovirea coardelor cu ciocanele actzionate de parghii la apasarea tastelor*. P. cu coarde orizontale se numeshte p. de concert sau p. cu coada; p. cu coarde verticale se numeshte p. drept sau pianina. P. este alcatuit dintro cutie de rezonantza* (din lemn de brad) o placa de metal care se fixeaza una din extremitatzile corzilor* pragul cuielor de care se fixeaza cealalta extremitate a corzilor prin inshurubare realizanduse acordajul (2) ciocanele din lemn invelite in pasla (fetru) sistem de parghii prin care sunt actzionate ciocanelele. In afara cutiei de rezonantza se afla clapele (tastele*) care se apasa pentru actzionarea sistemului de parghii interior shi un sistem de 23 pedale (1) prin care se realizeaza variatzia intensitatzii* shi timbrului*. Intinderea muzicala a p. (claviatura) cuprinde scara muzicala a intregii orchestre*. V. shi octava (3). Fiind un instr. de factura armonicopolifonica* p. poate canta mai multe voci (2) simultan ceea ce ia conferit o lunga cariera solistica (concertistica) un prim rol acompaniator in formatzii instr. shi vocale precum shi un important rol didactic. Stramoshii p. pot fi consideratzi monocordul* clavecinul* spineta clavicordul* shi chiar tzambalul*. In practica p. a inlocuit clavecinul (instr. cu coarde ciupte) devenind p. cu coarde lovite shi avand posibilitatea varierii intensitatzii sonore producand atat sunete in piano* cat shi sunete in forte* de unde shi denumirea initziala it. pianoforte din care prin restrangere a ramas in unele limbi piano (in rusa фортепьяно „fortepiano”). Inventatorul acestui mecanism perfectzionat este socotit a fi Bartolomeo Cristofori care ishi incepuse experimentele pe la inceputul sec. 18 (1709) la Florentza. Instr. apare descris pentru prima data de Scipione Maffei in Il Giornale dei letterani (1711) shi este fabricat de B. Cristofori la Florentza (1720) iar in Germania de Christoph Gottlieb Schröter. Substituirea clavecinului de catre p. sa facut incet pe tot parcursul sec. 18 D. Scarlatti Fr. Couperin Rameau J.S. Bach scriind inca pentru clavecin. Abia spre sfarshitul vietzii lor Haydn shi Mozart incep sa compuna o literatura destinata p. Emanciparea p. se face o data cu shcoala lui Clementi p. continuand sashi imbogatzeasca expresia prin aportul componistic al lui Beethoven Chopin Schumann Listz Debussy sh.a. Dupa impresionism* p. incepe sa fie tratat din ce in ce mai mult k instr. de percutzie* contribuind la marcarea ritmului* prin acorduri*.

pian mecanic v. pianola.

pian preparat pian* caruia i se modifica sonoritatea prin introducerea de obiecte diferite (foi placutze etc.) din materiale deosebite (plastic hartie guma metale panza etc.) intre corzile instr. fie pe toata intinderea claviaturii* fie numai in perimetrul unor registre (1) sau sunete care autorul le doreshte cu timbraje neobishnuite. Un astfel de pian care a fost pregatit „preparat” dinainte spre a introduce efecte noi de timbru a fost denumit p. Inventatorul acestei practici este John Cage (1938).

reductzie pentru pian transcrierea (2) unei lucrari muzicale conceputa pentru un asamblu* mare (opera* oratoriu* simfonie* etc.) ce pastreaza cat mai fidel laturile esentziale ale respectivei compozitzii astfel incat sa poata fi executata la pian* (uneori pana la 4 maini). R. serveshte de cele mai multe ori la punerea in studiu a unei lucrari ce implica un ansamblu vocal (cor* solishti*) inaintea repetitziei cu orch. Uneori r. se poate realiza direct prin citirea simplificata la pian a lucrarii.

PIÁN (< germ. it. fr.) s. n. Instrument muzical format dintro cutie mare de rezonantza cu claviatura shi coarde metalice puse in vibratzie prin lovirea cu nishte ciocanele actzionate de taste. Cuprinde shapte octave. P. in acceptziunea moderna sa impus prin instrumentul inventat de Bartolomeo Cristofori (16551732) shi imbunatatzit de fratzii Gottfried (16831753) shi Andreas Silbermann (16781734). In sec. 1819 o succesiune de faimoshi constructori John Broadwood (17321812) Sébastien Erard (17521831) Karl Bechstein (18261900) Julius Ferdinand Blüthner (18241910) Heinrich Engelhard Steinway (17971871) shi Torakasu Yamaha (18511916) au contribuit la dezvoltarea calitatzilor tehnice ale instrumentului. ◊ P. automat (sau cu manivela) = pian care executa automat anumite melodii cu ajutorul unui mecanism actzionat electric sau prin invartirea unei manivele.

a canta la pian expr. 1. (intl.) a i se prevala amprentele digitale. 2. a spala rufe de mana.

a inchide pianul expr. (intl.) a pastra un secret ashi tzine gura.

fugi cu pianul k se varsa clapele! expr. (iron.) pleaca!