PIÁN piane s. n. 1. Instrument muzical format dintro cutie mare de rezonantza ashezata pe trei picioare shi dintro serie de coarde metalice care vibreaza cand sunt lovite de nishte ciocanele actzionate prin apasarea unor clape; clavir pianoforte. ◊ Pian automat (sau electric) = pian actzionat de un mecanism (alimentat la curentul electric) care executa automat anumite melodii inregistrate in prealabil pe nishte suluri speciale de hartie introduse in aparat. Pian cu manivela = pian automat care functzioneaza prin invartirea unei manivele. 2. Arta de a interpreta o compozitzie muzicala la un pian (1). [Var.: (rar) piáno s. n.] Din germ. Piano fr. piano it. piano[forte].