optziuni
  • info

16 definitzii pentru clavir

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CLAVÍR clavire s. n. (Inv.) Pian. [Pl. shi: claviruri] Din germ. Klavier.

clavír sn [At: CONACHI P. 129 / Pl: ? / E: ger Klavier] 1 (Inv) Pian. 2 (Ivp; ie) A avea ~ la cap A fi nebun.

CLAVÍR clavire s. n. (Rar) Pian. [Pl. si: claviruri] Din germ. Klavier.

CLAVÍR clavire s. n. (Invechit) Pian. Ea loveshte automatic Fildeshul sau abanosul invechitului clavir. MACEDONSKI O. I 87. A gasit clavirul spart cu toporul in mii de bucatzi. GHICA S. 43. Varianta: (invechit) clavíriu (EMINESCU N. 46) s. n.

CLAVÍR s.n. (Rar) Pian. [Var. claviriu s.n. / < germ. Klavier].

CLAVÍR s. n. pian. (< germ. Klavier)

CLAVÍR ~e n. rar Instrument muzical de percutzie constand dintro cutie mare de rezonantza (ashezat pe trei picioare) shi dintrun sistem de coarde metalice dispuse orizontal care produc sunete cand sunt lovite de nishte ciocanele actzionate cu ajutorul clapelor; pian. [Pl. shi claviruri] /<germ. Klavier

clavir n. piano: alta joaca din clavir AL. [Nemtz. KLAVIER].

*clavír n. pl. urĭ shi e (germ. klavier d. fr. clavier shir de clape. V. cheĭe). Mold. Vechĭ. Piano.

CLAVÍRIU s. n. v. clavir.

CLAVÍRIU s.n. v. clavir.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

clavír (inv.) s. n. pl. clavíre

clavír s. n. pl. clavíre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CLAVÍR s. v. pian.

clavir s. v. PIAN.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clavír (claviruri) s. n. Pian. Germ. Klavier (sec. XIX). Der. (inv.) clavirist s. m. (pianist).

Intrare: clavir
clavir1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clavir
  • clavirul
  • claviru‑
plural
  • clavire
  • clavirele
genitiv-dativ singular
  • clavir
  • clavirului
plural
  • clavire
  • clavirelor
vocativ singular —
plural —
clavir2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clavir
  • clavirul
  • claviru‑
plural
  • claviruri
  • clavirurile
genitiv-dativ singular
  • clavir
  • clavirului
plural
  • claviruri
  • clavirurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • claviriu
  • claviriul
  • claviriu‑
plural
  • clavirii
  • claviriile
genitiv-dativ singular
  • claviriu
  • claviriului
plural
  • clavirii
  • claviriilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

clavir, claviresubstantiv neutru

  • 1. rar Pian. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pian diminutive: clavirash
    • format_quote Ea loveshte automatic Fildeshul sau abanosul invechitului clavir. MACEDONSKI O. I 87. DLRLC
    • format_quote A gasit clavirul spart cu toporul in mii de bucatzi. GHICA S. 43. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.