PIÁN (< germ. it. fr.) s. n. Instrument muzical format dintro cutie mare de rezonantza cu claviatura shi coarde metalice puse in vibratzie prin lovirea cu nishte ciocanele actzionate de taste. Cuprinde shapte octave. P. in acceptziunea moderna sa impus prin instrumentul inventat de Bartolomeo Cristofori (16551732) shi imbunatatzit de fratzii Gottfried (16831753) shi Andreas Silbermann (16781734). In sec. 1819 o succesiune de faimoshi constructori John Broadwood (17321812) Sébastien Erard (17521831) Karl Bechstein (18261900) Julius Ferdinand Blüthner (18241910) Heinrich Engelhard Steinway (17971871) shi Torakasu Yamaha (18511916) au contribuit la dezvoltarea calitatzilor tehnice ale instrumentului. ◊ P. automat (sau cu manivela) = pian care executa automat anumite melodii cu ajutorul unui mecanism actzionat electric sau prin invartirea unei manivele.