fereca¹ v vz ferica²

fereca² [At: COD. VOR ap. DA ms / V: ~rica far~ / Pzi: ferec / E: ml fabricare (apropiat de fier)] 1 vt A acoperi total sau partzial cu metal un obiect de lemn spre ai da rezistentza shi durabilitate. 2 vt A intari un obiect (de lemn) prin legaturi metalice. 3 vt (Inv) A ashterne pietrish pe un drum (pentru ai mari rezistentza). 4 vt (D. pietre de moara) A zimtzui k sa macine mai bine. 5 vt (D. bani) A zimtzui. 6 vt (D. oameni) A incatusha. 7 vt A zavori o incapere. 8 vt(a) (inv; fig; ie) A ~ shi des~ A discuta in amanunt. 9 vt(a) (Fig; iae) A critica. 10 vt (D. obiecte de arta mai ales d. icoane) A impodobi cu placi de metal pretzios (shi bijuterii). 11 vr (D. oameni) A se inchide sau a se izola in casa. 12 (Inv; nob) A cauza.

FERECÁ férec vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la obiecte de lemn) A acoperi total sau partzial cu metal (in special cu shine) spre ai da rezistentza shi durabilitate; a intari prin legaturi metalice. Fierarul fereca roata. ▭ Vara braga shi limonada sint purtate... in donitze ferecate frumos cu cercuri de alama shi tzintuite cum se cuvine. V. ROM. septembrie 1953 25. ♦ (Cu privire la anumite obiecte pretzioase urmat de determinari introduse prin prep. «cu» sau «in») A imbraca cu metal pretzios a impodobi cu argint aur shi pietre scumpe. A pus pe covor... cartea... legata in piele de crocodil shi ferecata cu argint. SADOVEANU D. P. 172. Ma jur... sa ferec cu argint icoana ta. NEGRUZZI S. I 15. 2. (Cu privire la oameni) A pune in fiare a lega cu lantzuri a incatusha. Ma legat De un stilp ma ferecat. RETEGANUL P. I 48. Cei pantziri descaleca Pe romin il fereca La Vaslui il aducea SHi la domnul mil ducea. ALECSANDRI P. P. 169. ◊ Fig. Farimatzi... zavoare Care va fereca sufletul gleznele. DESHLIU G. 28. In lantzuri de imagini duiosul vis sal ferec Sampiedec umbrai dulce dea mergen intunerec. EMINESCU O. I 232. 3. (Cu privire la pietrele de moara) A bate cu ciocanul spre ai scoate zimtzi (k sa zdrobeasca mai ushor grauntzele). ♦ (Cu privire la bani) A zimtzui. 4. (Cu privire la ushi; p. ext. la incaperi) A incuia a zavori.

A FERECÁ férec tranz. 1) (obiecte) A inveli (partzial sau total) cu un metal (pentru a mari rezistentza sau pentru a infrumusetza). 2) (persoane) A pune in fiare in lantzuri; a incatusha; a inlantzui. 3) (portzi ushi etc.) A inchide trainic (cu zavorul); a zavori. 4) (pietre de moara) A acoperi cu crestaturi; a cresta. 5) (monede) A inzestra cu zimtzi pe la muchii; a zimtzui. 6) fig. A izola de lume (inchizand undeva). /<lat. fabricare

ferecà v. 1. a garnisi cu fier a strange in cercuri de fier; 2. a imbraca cu fier sau cu alt metal: icoana era ferecata cu argint; 3. a inlantzui a lega in genere: carutza era ferecata cu teie CR. [Lat. FABRICARE].

férec a á v. tr. (d. fer fĭer cu sufixu ec macar k uniĭ cred k forma veche a fareca shi faraca near duce la lat. fabricare de unde insa s’ar fi facut a faureca k faur laurusca d. faber labrusca). Garnisesc cu fer orĭ cu alt metal: ghĭoaga ferecata car ferecat icoana ferecata in argint. Leg intaresc: carutza ferecata cu tzeĭe shi curmeĭe (adica hodorogita). El fereca shi desfereca el e tot el e principalu personagiŭ. V. chĭurasez.

ferecá (a ~) vb. ind. prez. 3 féreca

ferecá vb. ind. prez. 1 sg. férec 3 sg. shi pl. féreca 1 pl. ferecam

fereca

ferec.

FERECÁ vb. 1. a shinui. (A ~ carul roata.) 2. a imbraca. (A ~ un obiect cu argint.) 3. v. incatusha. 4. v. incuia.

FERECA vb. 1. a shinui. (A ~ carul roata.) 2. a imbraca. (A ~ un obiect cu argint.) 3. a incatusha a inlantzui a lega. (A ~ un arestat.) 4. a (se) inchide a (se) incuia a (se) zavori. (A ~ o casa o usha; sa ~ in casa.)

A fereca ≠ a dezlantzui a desfereca

ferecá (férec ferecát) vb. 1. A pune obezi la roata. 2. A pune garnituri de fier. 3. A intari a consolida. 4. A pune in lantzuri. 5. A incrusta a face marchetarie. 6. A placa. Var. infereca inferica. Mr. faric faricare „a potcovi calul” megl. firicari. Lat. fabrĭcāre (CandreaDens. 571; REW 3294; Capidan Meglen. 126; DAR; Buescu RPF III 352) cu semantism normal deoarece „a fabrica” insemna la origine „a lucra fierul”. Meyer Neugr. St. II 16 shi Pushcariu 597 preferau sa plece de la lat. *ferricare. Cuvintul rom. lipseshte la A. Rehmann Die Geschichte der technischen Begriffe fabrica u. machina in der roman. Sprachen Münster 1935. Der. ferecatura s. f. (garnitura de fier; fiare lantzuri; placa; montare); desfereca vb. (a scoate lantzurile).