FERECÁ férec vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la obiecte de lemn) A acoperi total sau partzial cu metal (in special cu shine) spre ai da rezistentza shi durabilitate; a intari prin legaturi metalice. Fierarul fereca roata. ▭ Vara braga shi limonada sint purtate... in donitze ferecate frumos cu cercuri de alama shi tzintuite cum se cuvine. V. ROM. septembrie 1953 25. ♦ (Cu privire la anumite obiecte pretzioase urmat de determinari introduse prin prep. «cu» sau «in») A imbraca cu metal pretzios a impodobi cu argint aur shi pietre scumpe. A pus pe covor... cartea... legata in piele de crocodil shi ferecata cu argint. SADOVEANU D. P. 172. Ma jur... sa ferec cu argint icoana ta. NEGRUZZI S. I 15. 2. (Cu privire la oameni) A pune in fiare a lega cu lantzuri a incatusha. Ma legat De un stilp ma ferecat. RETEGANUL P. I 48. Cei pantziri descaleca Pe romin il fereca La Vaslui il aducea SHi la domnul mil ducea. ALECSANDRI P. P. 169. ◊ Fig. Farimatzi... zavoare Care va fereca sufletul gleznele. DESHLIU G. 28. In lantzuri de imagini duiosul vis sal ferec Sampiedec umbrai dulce dea mergen intunerec. EMINESCU O. I 232. 3. (Cu privire la pietrele de moara) A bate cu ciocanul spre ai scoate zimtzi (k sa zdrobeasca mai ushor grauntzele). ♦ (Cu privire la bani) A zimtzui. 4. (Cu privire la ushi; p. ext. la incaperi) A incuia a zavori.