opțiuni
  • info

12 definiții pentru desfereca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESFERECÁ, desférec, vb. I. 1. Refl. (Despre roți, p. ext. despre car; la pers. 3) A pierde șinele de fier. 2. Tranz. și refl. A (se) desface din fiare, din cătușe, din lanțuri. 3. Refl. (Despre pietrele de moară, la pers. 3) A-și toci zimții de pe fețele interioare, între care sunt zdrobite boabele. – Pref. des- + fereca.

desfereca [At: LM / V: (îvr) ~rica / Pzi: ~erec / E: des- + fereca] 1 vr (D. roțile carului; pex d. car) A pierde șinele de fier. 2-3 vtr A (se) desface din lanțuri, cătușe sau din orice altă legătură metalică. 4 vr (D. moară) A-și toci zimții de pe pietrele interioare. 5 vr (Îvr; d. monede) A-și toci zimții.

DESFERECÁ, desférec, vb. I. 1. Refl. (Despre roți, p. ext. despre car; la pers. 3) A pierde șinele de fier. 2. Tranz. și refl. A (se) desface din fiare, din cătușe, din lanțuri. 3. Refl. (Despre pietrele de moară, la pers. 3) A-și toci zimții de pe fețele interioare, între care sunt zdrobite boabele. – Des1- + fereca.

DESFERECÁ, desférec, vb. I. 1. Refl. (Numai la pers. 3; despre roți, p. ext. despre car) A pierde șinele de fier. Și nu ne-am mai putut duce, Că carele ni s-au desferecat. TEODORESCU, P. P. 181. 2. Tranz. A desface din fiare, din cătușe, din lanțuri. (Ironic) Am desferecat moara și-am scăpat-o pe apă... Acum, mămucuță, dacă-mi tot tragi cu pilduirile... eu mă duc! CAMILAR, N. II 269. ◊ Fig. Nu-ți poți imagina ce ușor deschide ușile și desferecă gurile. C. PETRESCU, C. V. 283. ◊ Absol. Faur două săptămîni ferecă, iar două desferecă (= februarie îngheață și dezgheață). ◊ Refl. Sînt legat în lanțuri și nu pot să mă desferec. BENIUC, V. 109. 3. Refl. (Despre pietrele de moară) A se toci, a-și toci zimții de pe fețele interioare (între care sînt zdrobite boabele).

A DESFERECÁ desférec tranz. A face să se desferece. /des- + a fereca

A SE DESFERECÁ mă desférec intranz. 1) (despre roți, car) A-și pierde șinele de fier. 2) (despre persoane) A se elibera din fiare, din cătușe sau din lanțuri; a se descătușa. 3) (despre pietre de moară) A-și toci zimții care zdrobesc boabele. /des- + a fereca

desférec, a -á v. tr. (d. ferec). Scot (ĭaŭ) ferecătura.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

desferecá (a ~) vb., ind. prez. 3 desférecă

desferecá vb., ind. prez. 1 sg. desférec, 3 sg. și pl. desférecă; ger. desferecând

desferec.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESFERECÁ vb. a (se) descătușa. (S-a ~ din cătușe.)

DESFERECA vb. a (se) descătușa. (S-a ~ din cătușe.)

Intrare: desfereca
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desfereca
  • desferecare
  • desferecat
  • desferecatu‑
  • desferecând
  • desferecându‑
 singular plural
  • desferecă
  • desferecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desferec
 (să)
  • desferec
  • desferecam
  • desferecai
  • desferecasem
a II-a (tu)
  • desfereci
 (să)
  • desfereci
  • desferecai
  • desferecași
  • desferecaseși
a III-a (el, ea)
  • desferecă
 (să)
  • desferece
  • desfereca
  • desferecă
  • desferecase
plural I (noi)
  • desferecăm
 (să)
  • desferecăm
  • desferecam
  • desferecarăm
  • desferecaserăm
  • desferecasem
a II-a (voi)
  • desferecați
 (să)
  • desferecați
  • desferecați
  • desferecarăți
  • desferecaserăți
  • desferecaseți
a III-a (ei, ele)
  • desferecă
 (să)
  • desferece
  • desferecau
  • desferecară
  • desferecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

desfereca, desferecverb

  • 1. reflexiv unipersonal (Despre roți, prin extensiune despre car) A pierde șinele de fier. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și nu ne-am mai putut duce, Că carele ni s-au desferecat. TEODORESCU, P. P. 181. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) desface din fiare, din cătușe, din lanțuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: descătușa
    • format_quote ironic Am desferecat moara și-am scăpat-o pe apă... Acum, mămucuță, dacă-mi tot tragi cu pilduirile... eu mă duc! CAMILAR, N. II 269. DLRLC
    • format_quote figurat Nu-ți poți imagina ce ușor deschide ușile și desferecă gurile. C. PETRESCU, C. V. 283. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Faur două săptămîni ferecă, iar două desferecă (= februarie îngheață și dezgheață). DLRLC
    • format_quote Sînt legat în lanțuri și nu pot să mă desferec. BENIUC, V. 109. DLRLC
  • 3. reflexiv unipersonal (Despre pietrele de moară) A-și toci zimții de pe fețele interioare, între care sunt zdrobite boabele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Prefix des- + fereca. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.