DESFERECÁ desférec vb. I. 1. Refl. (Numai la pers. 3; despre rotzi p. ext. despre car) A pierde shinele de fier. SHi nu neam mai putut duce K carele ni sau desferecat. TEODORESCU P. P. 181. 2. Tranz. A desface din fiare din catushe din lantzuri. (Ironic) Am desferecat moara shiam scapato pe apa... Acum mamucutza dacami tot tragi cu pilduirile... eu ma duc! CAMILAR N. II 269. ◊ Fig. Nutzi potzi imagina ce ushor deschide ushile shi desfereca gurile. C. PETRESCU C. V. 283. ◊ Absol. Faur doua saptamini fereca iar doua desfereca (= februarie ingheatza shi dezgheatza). ◊ Refl. Sint legat in lantzuri shi nu pot sa ma desferec. BENIUC V. 109. 3. Refl. (Despre pietrele de moara) A se toci ashi toci zimtzii de pe fetzele interioare (intre care sint zdrobite boabele).