ferecá (férec ferecát) vb. 1. A pune obezi la roata. 2. A pune garnituri de fier. 3. A intari a consolida. 4. A pune in lantzuri. 5. A incrusta a face marchetarie. 6. A placa. Var. infereca inferica. Mr. faric faricare „a potcovi calul” megl. firicari. Lat. fabrĭcāre (CandreaDens. 571; REW 3294; Capidan Meglen. 126; DAR; Buescu RPF III 352) cu semantism normal deoarece „a fabrica” insemna la origine „a lucra fierul”. Meyer Neugr. St. II 16 shi Pushcariu 597 preferau sa plece de la lat. *ferricare. Cuvintul rom. lipseshte la A. Rehmann Die Geschichte der technischen Begriffe fabrica u. machina in der roman. Sprachen Münster 1935. Der. ferecatura s. f. (garnitura de fier; fiare lantzuri; placa; montare); desfereca vb. (a scoate lantzurile).