15 definitzii pentru dezvalui

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DEZVALUÍ dezvắlui vb. IV. 1. Tranz. A face cunoscut; a arata a releva. ♦ A destainui a divulga. 2. Refl. A ieshi in evidentza a se arata; a se desfashura. [Prez. ind. shi: dezvaluiesc] Pref. dez + [in]valui (dupa fr. dévoiler).

dezvalui [At: TDRG / P: ~lui / Pzi: ~valui / E: dez + (in)valui] 1 vt A face cunoscut (prin cuvinte scris imagini etc.) Si: a arata. 2 vt A destainui. 3 vt A divulga. 4 vr A ieshi in evidentza. 5 vr A se desfashura. modificata

DEZVALUÍ dezvắlui vb. IV. 1. Tranz. A da la iveala a face cunoscut (prin vorbe scris imagini etc.); a arata. ♦ A destainui a divulga. 2. Refl. A ieshi in evidentza a se arata; a se desfashura. [Prez. ind. shi: dezvaluiesc] Dez + [in]valui (dupa fr. dévoiler).

DEZVALUÍ dezvalui vb. IV. (Uneori in concurentza cu dezveli) 1. Tranz. A ridica invelitoarea de pe ceva; a descoperi a dezveli. Dezvaluie [de giulgiu] galbena fatza a Catarinei. NEGRUZZI S. III 489. ◊ Fig. Boii se odihnesc in fund in umbra; din cind in cind lumina trece k un fulger i dezvaluie o clipa apoi noaptea poienii i acopera iar. SADOVEANU O. I 283. ♦ (Cu complementul «casa» rar) A desface a strica acoperishul unei case; a descoperi. Mam oprit in fatza unei case deasupra careia nishte lucratori proiectindushi siluetele pe cer zoreau so dezvaluie. ANGHEL PR. 11. 2. Tranz. A da la iveala a face cunoscut; a arata a revela; a descoperi. Evenimentul descris... dezvaluie toata neincrederea tzaranului fatza de negustor. V. ROM. noiembrie 1953 285. Muntzii sint nevoitzi... sashi dezvaluie adevarata lor culoare: aceea a cremenii din care sint ziditzi. BOGZA C. O. 267. Mioara candida dezvaluind fara sa vrea un coltz de ginduri... CAMIL PETRESCU T. II 92. ◊ Refl. In prefetzele diverselor editzii in articole publicate in presa in manualele shcolare se dezvaluie din ce in ce mai bine semnificatzia orientarea progresista a lucrarilor scriitorilor noshtri clasici. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 363 1/1. Mi se dezvalui astfel o lume nebanuita. M. I. CARAGIALE C. 46. ♦ A destainui; a divulga. Lipea un deget pe buze k o ruga sa nu mai spuna la nimeni taina care ishi inchipuia k o dezvaluie. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 53. Viatza lui din istoria careia i se intimpla rar sa dezvaluie ceva fusese o crincena lupta. M. I. CARAGIALE C. 11. O scriere... a unui medic ce calatorise prin tot Orientul ne dezvaluie pe scurt tainele acelui trai de padishah. ODOBESCU S. I 293. 3. Refl. (Rar) A se desface a se desprinde a se alege. Mine pe cind ziua se dezvaluie din noapte cel mai harnic... fura smintina de pe izvorul din cring. EMINESCU N. 138. Prez. ind. shi: dezvaluiesc (GALACTION O. I 389 MACEDONSKI O. IV 20).

A DEZVALUÍ dezvalui tranz. 1) (ganduri intime framantari sufleteshti) A comunica in mod confidentzial; a incredintza; a destainui; a confia. 2) (secrete de stat) A aduce la cunoshtintza generala; a da in vileag; a divulga; a destainui. [Sil. lui] /dez + a [in]valui

A SE DEZVALUÍ pers. 3 se dezvaluie intranz. A ieshi in evidentza; a se face vizibil; a aparea; a se arata. [Sil. lui] /dez + a [in]valui

desvaluì v. 1. a ridica valul a descoperi: a desvalui un secret; 2. a se desfashura: incantatorul tablou ce se desvalue dinaintea ochiului GHICA.

dezvaluĭesc v. tr. (dupa invaluĭesc). Dezgovesc daŭ la iveala divulg destaĭnuĭesc.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

dezvaluí (a ~) vb. ind. prez. 1 shi 2 sg. dezvắlui 3 dezvắluie imperf. 3 sg. dezvaluiá; conj. prez. 3 sa dezvắluie

dezvaluí vb. ind. shi conj. prez. 1 shi 2 sg. dezvalui 3 sg. shi pl. dezvaluie imperf. 3 sg. dezvaluiá

dezvalui (ind. prez. 1 sg. dezvalui 3 sg. shi pl. dezvaluie)

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DEZVALUÍ vb. 1. v. sesiza. 2. v. destainui. 3. a deconspira a destainui a divulga. (A ~ numele vinovatzilor.) 4. v. descoperi.

DEZVALUÍ vb. v. descoperi dezveli.

DEZVALUI vb. 1. a arata a releva a revela a sesiza. (A ~ conducerii dificultatzile intimpinate.) 2. a declara a destainui a divulga a impartashi a incredintza a marturisi a revela a spovedi a spune (livr.) a confia (inv. shi pop.) a dezveli (reg.) a deveghea (inv.) a propovadui. (Ii ~ dragostea lui.) 3. a descoperi a revela (livr.) a decela. (A ~ un lucru necunoscut.)

Intrare: dezvalui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezvalui
  • dezvaluire
  • dezvaluit
  • dezvaluitu‑
  • dezvaluind
  • dezvaluindu‑
singular plural
  • dezvaluie
  • dezvaluitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • dezvalui
(sa)
  • dezvalui
  • dezvaluiam
  • dezvaluii
  • dezvaluisem
a II-a (tu)
  • dezvalui
(sa)
  • dezvalui
  • dezvaluiai
  • dezvaluishi
  • dezvaluiseshi
a III-a (el, ea)
  • dezvaluie
(sa)
  • dezvaluie
  • dezvaluia
  • dezvalui
  • dezvaluise
plural I (noi)
  • dezvaluim
(sa)
  • dezvaluim
  • dezvaluiam
  • dezvaluiram
  • dezvaluiseram
  • dezvaluisem
a II-a (voi)
  • dezvaluitzi
(sa)
  • dezvaluitzi
  • dezvaluiatzi
  • dezvaluiratzi
  • dezvaluiseratzi
  • dezvaluisetzi
a III-a (ei, ele)
  • dezvaluie
(sa)
  • dezvaluie
  • dezvaluiau
  • dezvaluira
  • dezvaluisera
dezvalui2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezvalui
  • dezvaluire
  • dezvaluit
  • dezvaluitu‑
  • dezvaluind
  • dezvaluindu‑
singular plural
  • dezvaluieshte
  • dezvaluitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • dezvaluiesc
(sa)
  • dezvaluiesc
  • dezvaluiam
  • dezvaluii
  • dezvaluisem
a II-a (tu)
  • dezvaluieshti
(sa)
  • dezvaluieshti
  • dezvaluiai
  • dezvaluishi
  • dezvaluiseshi
a III-a (el, ea)
  • dezvaluieshte
(sa)
  • dezvaluiasca
  • dezvaluia
  • dezvalui
  • dezvaluise
plural I (noi)
  • dezvaluim
(sa)
  • dezvaluim
  • dezvaluiam
  • dezvaluiram
  • dezvaluiseram
  • dezvaluisem
a II-a (voi)
  • dezvaluitzi
(sa)
  • dezvaluitzi
  • dezvaluiatzi
  • dezvaluiratzi
  • dezvaluiseratzi
  • dezvaluisetzi
a III-a (ei, ele)
  • dezvaluiesc
(sa)
  • dezvaluiasca
  • dezvaluiau
  • dezvaluira
  • dezvaluisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

dezvalui, dezvaluiverb

  • 1. tranzitiv A face cunoscut. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Evenimentul descris... dezvaluie toata neincrederea tzaranului fatza de negustor. V. ROM. noiembrie 1953 285. DLRLC
    • format_quote Muntzii sint nevoitzi... sashi dezvaluie adevarata lor culoare: aceea a cremenii din care sint ziditzi. BOGZA C. O. 267. DLRLC
    • format_quote Mioara candida dezvaluind fara sa vrea un coltz de ginduri... CAMIL PETRESCU T. II 92. DLRLC
    • format_quote reflexiv In prefetzele diverselor editzii in articole publicate in presa in manualele shcolare se dezvaluie din ce in ce mai bine semnificatzia orientarea progresista a lucrarilor scriitorilor noshtri clasici. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 363 1/1. DLRLC
    • format_quote reflexiv Mi se dezvalui astfel o lume nebanuita. M. I. CARAGIALE C. 46. DLRLC
    • 1.1. Destainui, divulga. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lipea un deget pe buze k o ruga sa nu mai spuna la nimeni taina care ishi inchipuia k o dezvaluie. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 53. DLRLC
      • format_quote Viatza lui din istoria careia i se intimpla rar sa dezvaluie ceva fusese o crincena lupta. M. I. CARAGIALE C. 11. DLRLC
      • format_quote O scriere... a unui medic ce calatorise prin tot Orientul ne dezvaluie pe scurt tainele acelui trai de padishah. ODOBESCU S. I 293. DLRLC
  • 2. reflexiv A ieshi in evidentza a se arata; a se desfashura. DEX '09 DEX '98
  • 3. tranzitiv A ridica invelitoarea de pe ceva. DLRLC
    • format_quote Dezvaluie [de giulgiu] galbena fatza a Catarinei. NEGRUZZI S. III 489. DLRLC
    • format_quote figurat Boii se odihnesc in fund in umbra; din cind in cind lumina trece k un fulger i dezvaluie o clipa apoi noaptea poienii i acopera iar. SADOVEANU O. I 283. DLRLC
    • 3.1. rar A desface a strica acoperishul unei case. DLRLC
      • format_quote Mam oprit in fatza unei case deasupra careia nishte lucratori proiectindushi siluetele pe cer zoreau so dezvaluie. ANGHEL PR. 11. DLRLC
  • 4. reflexiv rar A se desface a se desprinde a se alege. DLRLC
    • format_quote Mine pe cind ziua se dezvaluie din noapte cel mai harnic... fura smintina de pe izvorul din cring. EMINESCU N. 138. DLRLC
etimologie:
  • Prefix dez + [in]valui (dupa limba franceza dévoiler). DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.