dedica [At: ANTIM O. 401 / V: ~ia / Pzi: ~dic shi (inv) ~caz / E: it dedicare lat dedicare] 12 vt (C.i. opere; subiectul este autorul) A inchina cuiva in semn (de omagiu sau) de afectziune Si: (ivr) a dedicalui (12) a dedia (12). 3 vt (Inv) A harazi. 4 vt (Idt; c. e un templu o biserica) A consacra unui cult unei divinitatzi unui sfant etc. Si: (ivr) a dedicalui (4) a dedia (4). 5 vt (C. e o biserica) A sfintzi prin slujba religioasa Si: a tarnosi (ivr) a dedicalui (5) a dedia (5). 69 vtr A (se) consacra (unei idei sau) unei activitatzi Si: (ivr) a dedicalui (69) a dedia (69). 10 vt (Ivr) A pune sub protectzia dumnezeiasca Si: (ivr) a dedicalui (10) a dedia (10). 11 vt (Ivr) A sacrifica. 12 vt (Rar) A destina.

DEDICÁ dedíc vb. I. 1. Tranz. A inchina (cuiva) o carte o opera artistica sau o lucrare shtiintzifica proprie in semn de iubire de prietenie de admiratzie sau de respect. Ii spusei cui a dedicat poetul aceste cuvinte. IBRAILEANU A. 160. Sa le scrii cum cere lumea vreo istorie pe apa?... Sami atrag luareaminte a barbatzilor din tzara Sami dedic a mele versuri la cucoane bunaoara. EMINESCU O. I 137. Am primit scrisoarea dvoastra impreuna cu frumoasa poezie ce miatzi dedicat. ALECSANDRI S. 48. ♦ A pune toata puterea shi priceperea toate mijloacele in slujba unei idei sau actziuni. Comunishtii sint oameni careshi dedica toate fortzele toate cunoshtintzele shi energia lor luptei pentru fericirea oamenilor muncii pentru comunism. SCINTEIA 1953 nr. 2603. ♦ A rezerva in cursul unei activitatzi un interval de timp in care sa te potzi ocupa exclusiv de cineva sau de ceva. 2. Refl. (Despre persoane) A se consacra unui anumit lucru sau unei anumite indeletniciri. [Turgheniev] se dedica desavirshit numai literaturii shi nu face decit asta pina la sfirshitul vietzii. SADOVEANU E. 234.

DEDICÁ vb. I. 1. tr. A inchina cuiva (o carte o opera artistica sau shtiintzifica proprie) k omagiu. ♦ A consacra a pune toate puterile in slujba unei idei unei actziuni. ♦ A rezerva o parte din timp pentru a se ocupa exclusiv de cineva sau de ceva. 2. refl. A se consacra (unui studiu unei meserii etc.). [P.i. dedíc. / < lat. it. dédicare cf. fr. dédier].

DEDICÁ vb. I. tr. a inchina (cuiva) o carte o opera proprie in semn de omagiu. II. tr. refl. a (se) consacra a depune toate eforturile in slujba unei idei a unei activitatzi etc. (< lat. it. dedicare dupa fr. dédier)

A DEDICÁ dedíc tranz. 1) (opere proprii) A destina printro dedicatzie; a inchina; a consacra. 2) (viatza tineretze etc.) A oferi in intregime; a destina; a consacra. /<lat. dedicare

A SE DEDICÁ ma dedíc intranz. A se pune la dispozitzie in intregime; a se devota; a se consacra. /<lat. dedicare

dedicà v. 1. a consacra cultului divin; 2. fig. a adresa a oferi cuiva o carte o opera de arta.

*dedíc shi (maĭ bine) dédic a á v. tr. (lat. dédico dicáre compus al lui dĭco áre a consacra k shi predic). Consacrez cultuluĭ divin harazesc inchin: biserica dedicata sfintuluĭ Ilie. Fac omagiŭ cu o opera de arta declarind k e facuta in onoarea cutaruĭa.

dedicá (a ~) vb. ind. prez. 3 dedík

dedicá vb. ind. prez. 1 sg. dedíc 3 sg. shi pl. dedík; conj. prez. 3 sg. shi pl. dedíce

DEDICÁ vb. 1. a (se) consacra a (se) inchina. (A ~ cuiva o carte.) 2. v. consacra.

DEDICA vb. 1. a (se) consacra a (se) inchina. (A ~ cuiva o carte.) 2. a (se) consacra a (se) darui a (se) destina a (se) devota a (se) harazi a (se) inchina (rar) a (se) aplica (inv.) a (se) deda a (se) meni a (se) pridadi a (se) sherbi (grecism inv.) a (se) afierosi. (SHia ~ intreaga viatza binelui obshtesc.)