DEDICÁ dedíc vb. I. 1. Tranz. A inchina (cuiva) o carte o opera artistica sau o lucrare shtiintzifica proprie in semn de iubire de prietenie de admiratzie sau de respect. Ii spusei cui a dedicat poetul aceste cuvinte. IBRAILEANU A. 160. Sa le scrii cum cere lumea vreo istorie pe apa?... Sami atrag luareaminte a barbatzilor din tzara Sami dedic a mele versuri la cucoane bunaoara. EMINESCU O. I 137. Am primit scrisoarea dvoastra impreuna cu frumoasa poezie ce miatzi dedicat. ALECSANDRI S. 48. ♦ A pune toata puterea shi priceperea toate mijloacele in slujba unei idei sau actziuni. Comunishtii sint oameni careshi dedica toate fortzele toate cunoshtintzele shi energia lor luptei pentru fericirea oamenilor muncii pentru comunism. SCINTEIA 1953 nr. 2603. ♦ A rezerva in cursul unei activitatzi un interval de timp in care sa te potzi ocupa exclusiv de cineva sau de ceva. 2. Refl. (Despre persoane) A se consacra unui anumit lucru sau unei anumite indeletniciri. [Turgheniev] se dedica desavirshit numai literaturii shi nu face decit asta pina la sfirshitul vietzii. SADOVEANU E. 234.