dardai vi [At: CARAGIALE O. 44 / V: (inv) dardai ~dai / Pzi: dardai shi ~iesc / E: dar dar + ai] 1 (D. fiintze) A tremura foarte tare din cauza frigului a fricii a emotziei etc. 2 (D. fiintze) A tremura din cauza unei boli. 3 (D. dintzi) A produce un sunet caracteristic prin lovire unii de altzii k urmare a dardairii (12) Si: a clantzani. 4 (D. pamant) A se cutremura. 5 (D. geamuri) A vibra. 6 (D. piftie) A se mishca fara a se desface sau a curge. 7 (Irg; d. oameni) A vorbi mult shi fara rost.

A DARDAÍ dardai intranz. 1) A tremura de frig de frica etc. 2) pop. A avea vibratzii (producand sunete). / Onomat.

dardai vt vz dardai

DIRDAÍ vb. IV v. dirdii.

DIRDIÍ dírdii vb. IV. Intranz. 1. (Despre fiintze) A tremura (de frig de frica etc.). Bolnavul dirdiia mereu. DUMITRIU N. 237. Dirdiise de spaima fusese o jucarie in bataia ordinelor shia gloantzelor. CAMILAR N. I 303. A dirdiit de frig in paltonashul captushit subtzire. PAS Z. III 42. Calul se cutremura shi dirdiie din toate incheieturile. CARAGIALE P. 39. ♦ (Despre dintzi) A clantzani (de frig de frica). Le dirdiiau dintzii din gura intro spaima vecina nebuniei. POPA V. 270. Ii dirdiie dintzii shii galben pierit. COSHBUC P. I 207. Asha tremurau de tare de le dirdiiau dintzii in gura. CREANGA P. 256. 2. (Despre pamint ferestre etc.) A se cutremura a se clatina; a dudui a rasuna. Geamurile dirdiira de ropotul aplauzelor. CAMILAR N. I 421. Jucau chiuiau shi dirdiiau sub ei dushumelele. id. ib. II 326. Varnitzele clocoteau pufnind in stropi albi sitele de sirma dirdiiau alegind nisipul. ANGHELIOSIF C. L. 53. 3. Fig. (Despre oameni) A vorbi mult shi fara rost a spune fleacuri; a trancani a flecari. (Atestat in forma dirdiiesc) Bre femeie ce tot dirdiieshti degeaba potzi sa tai shi butuci la capul lui. DUNAREANU CH. 122. Ce mai dirdiieshte guleratu cel de ciocoi? ALECSANDRI T. 80. ♦ A critica a birfi. (Atestat in forma dirdai) Dacar shti el... de undeam pornit astanoapte shar stringe lioarba acasa; nar mai dirdai degeaba asupra caishorilor mei. CREANGA A. 127. Prez. ind. shi: dirdiiesc. Varianta: dirdaí vb. IV.

dardaì y. 1. a vibra a rasuna: coardele vioarei dardaiau; 2. a tremura de frig: dintzii i dardae in gura; 3. a vorbi mult a spune fleacuri: ce mai dardaieshte guleratul de ciocoiu? Al. [Onomatopee].

dirdii í v. intr. (d. dirdir huĭetu vociĭ cind clantzanesc falcile. Ruda pin sunet cu vsl. *dĭrdati; bg. dŭrdorĭy dirdii ung. redarálni a dirdii a trancani dideregni a dirdii de frig ngr. tuturizo shi tzitzirizo. V. dirdora durduĭ titirez turuĭ). Fam. Tremur de frig clantzanesc din falcĭ: a dirdii de frig. Vobesc mult bleotocaresc trancanesc: ĭa nu maĭ dirdiitzĭ k vreaŭ sa dorm.

dardaí (a ~) vb. ind. prez. 1 shi 2 sg. dardai 3 dardaie imperf. 3 sg. dardaiá; conj. prez. 3 sa dardaie

dardaí vb. ind. shi conj. prez. 1 shi 2 sg. dardai 3 sg. shi pl. dardaie imperf. 3 sg. dardaiá

dirdii (ind. prez. 1 sg. dirdii 3 sg. shi pl. dirdiie)

dardaiu ae 3 ind. shi conj. aiam 1 imp.

DARDAÍ vb. v. flecari indruga palavragi sporovai trancani.

DARDAÍ vb. 1. v. tremura. 2. v. clantzani. 3. v. cutremura.

DIRDII vb. 1. a tremura. (~ de frig.) 2. a clantzani. (Ii ~ dintzii.) 3. a se clatina a se cutremura a dudui a tremura a se zgudui (Mold. shi Transilv.) a durdui (inv.) a se ridica. (~ peretzii.)

dirdii vb. v. FLECARI. INDRUGA. PALAVRAGI. SPOROVAI. TRANCANI.

dirdií (iésc ít) vb. 1. A tremura. 2. A vibra. 3. A bombani a bodogani. 4. A palavragi a birfi. Mr. dardarire „a palavragi” megl. dardares „taifas”. Creatzie expresiva cf. bir shi armen. drduem „a scutura”. Sensurile 2 shi 3 par a indica o influentza a tc. dirdir „vorbaretz guraliv” cf. ngr. δyρδyρ „guraliv”; bg. durdorĭa „a palavragi” (› mr. megl.). Der. dirdala s. m. (Mold. slobod la gura); dirdiiala s. f. (tremur tremurici); dirdiish s. n. (pista pentru sanii) cf. derdelush. De la cuvintul tc. semnalat pare a proveni dardar s. n. (joc de cartzi). Aceleiashi radacini expresive i apartzine dirlii vb. (a fredona) cf. bg. darlĭa se „a certa” (Candrea) cu der. dirlui s. n. (Trans. tub de fluier; corn din coaja de trestie); dirlu s. n. (batz cu care se curatza hornul); dirloi s. n. (Mold. flaut).