indupleca [At: DOSOFTEI V. S. 26/2 / V: (inv) ~dump~ / Pzi: induplec / E: in + dupleca] 1 vt (Inv) A dubla. 23 vtr (Ivr) A (se) incovoia. 4 vt (Trs) A tivi. 5 vr (Inv) A se feri. 67 vt A face a convinge pe cineva (sa se supuna sau) sa consimta la ceva. 8 vt (Inv) A fortza sa renuntze la ceva sau la cineva. 910 vtr (Inv) A (se) converti. 11 vt (Inv) A atrage spre ceva. 12 vt (Inv) A trece de partea cuiva Si: a se indura (3). 13 vr A se lasa convins. 14 vt A induiosha. 15 vt (Pop) A seduce fecioare. 16 vr (Nob) A avea tendintza sa... 1718 vtr (Inv) A (se) impaturi. 19 vr A se arata milos bun.

INDUPLECÁ indúplec vb. I. 1. Tranz. A face sa cedeze sa accepte sa consimta; a determina a convinge a hotari (pe cineva) sa faca ceva. Ii facu mustrari amare cal paraseshte in imprejurari grele pentru el shi incerca sal induplece sa ramina pe loc. CALINESCU E. 381. Doua eleve venira shi vesele vorbaretze aprinse de joc il rugara frumos shil induplecara. VLAHUTZA O. A. III 10. Spre ura shi blestemuri ash vrea sa te induplec. EMINESCU O. I 116. 2. Refl. A ceda a se lasa convins (de rugamintzile shi argumentele cuiva sau sub imboldul unor sentimente proprii). Ghitza Ghitza se tinguia dinsa; lasa baiatul in pace; induplecate. SADOVEANU M. C. 18. SHi sendupleca omul nostru de mila copiilor. RETEGANUL P. I 43. Dupa multe rugaciuni se indupleca. ISPIRESCU L. 73. Nu cumva sa te indupleci de rugamintea lui! CREANGA P. 225.

A INDUPLECÁ indúplec tranz. A face sa se induplece. [Sil. duple] /in + lat. duplicare

A SE INDUPLECÁ ma indúplec intranz. A se lasa convins (in urma unor rugamintzi insistente). /in + lat. duplicare

induplecà v. 1. a face sa consimtza a decide la ceva: l’am induplecat sa plece; 2. a convinge a mishca cu vorba: rugaciuni nul putura indupleca; 3. a consimtzi (fara voie): se indupleca sal iea cu dansul ISP. [Lat. DUPLICARE a indoi (cf. sub raportul sensului antonimul inflexibil)].

adupleca^[1] v vz indupleca

indumpleca v vz indupleca

indúplec a á v. tr. (d. duplec). Vechĭ. Incovoĭ indoĭ: sa induplece nuĭaŭa ĭara nu sa o fringa (N. Cost. 496). Fig. (Cant.). Inving supun domolesc. Azĭ. Mold. Duplec dupacesc indoĭ marginea pinzeĭ k s’o tivesc (fr. plier). Ban. Suflec sumet. Fig. Toata tzara. Conving fac sa consimta: cu toate vorbele lor tot nu laŭ putut indupleca sa vie. V. refl. Ma indur consimt in fine ma decid: s’a induplecat sa plece.

induplecá (a ~) (duple) vb. ind. prez. 3 indúpleca

induplecá vb. (sil. ple) ind. prez. 1 sg. indúplec 3 sg. shi pl. indúpleca

induplec.

INDUPLECÁ vb. 1. v. convinge. 2. v. aproba. 3. v. ceda.

INDUPLECÁ vb. v. dubla evita feri indoi ocoli pazi.

INDUPLECA vb. 1. a convinge a decide a determina a face a hotari (inv.) a indemna a pleca. (La ~ sa vina.) 2. a accepta a admite a aproba a consimtzi a incuviintza a ingadui a se invoi a lasa a permite a primi (livr.) a concede (inv. shi pop.) a se prinde (inv. shi reg.) a se pleca (Mold. shi Bucov.) a pozvoli (inv.) a aprobalui a multzumi a ogodi. (Sa ~ sa scoata la concurs postul vacant.) 3. a ceda a se lasa (fig.) a se muia. (Sa nu te ~ cu nici un pretz.)

indupleca vb. v. DUBLA. EVITA. FERI. INDOI. OCOLI. PAZI.