17 definitzii pentru acru (adj.)
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relatzionale (5)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ÁCRU2 A acri e adj. s. n. 1. Care are gustul caracteristic al otzetului al lamaii etc.; care provoaca o reactzie gustativa astringenta. 2. S. n. adj. (Gust) k al otzetului al lamaii etc. 3. Adj. Fig. Morocanos ursuz suparacios; rautacios; suparat mahnit. Lat. acrus.
ácru2 ~a a [At: HEM 215 / Pl: ~ri re / E: lat acrus (forma populara a lui acer)] 1 Care are gustul caracteristic otzetului lamaii etc. 2 (Pop d. fructe) Necopt. 3 (Is) Lapte ~ Lapte nefiert (ushor) fermentat. 4 (Pop; is) Piatra acra Alaun. 5 (Trs; is) Apa acra Apa minerala.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ÁCRU2 A acri e adj. 1. Care are gustul caracteristic al otzetului al lamaii etc.; care provoaca o reactzie gustativa astringenta; (despre gust) k al otzetului al lamaii etc. 2. Fig. Morocanos ursuz suparacios; rautacios; suparat mahnit. Lat. acrus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
ÁCRU2 A acri e adj. 1. (Despre substantze mai ales despre mincari bauturi etc.) Care are gustul caracteristic al otzetului al lamiii al borshului etc.; care provoaca o reactzie astringenta; (despre gust) k al otzetului lamiii borshului. V. aci. ◊ Mere acre = mere paduretze. De rabdari sa saturat k de mere acre. RETEGANUL P I 60. Piatra acra v. piatra. ◊ Acrit prin fermentare. Castravetzi acri. Vin acru. ◊ Mai bine varza acra cunvoiala Decit zahar dulce cu cirteala. PANN P. V. II 92. ◊ Lapte acru = derivat al laptelui rezultat printro fermentare naturala sau artificiala. Logofete brinzan cui Lapte acrun calamari chiu shi vai prin buzunari! CREANGA A. 11. ◊ Cu miros greu. Respiratzia grea trezita acra calda shi deasa a multzimii dospita in fumul de tzigari shi havane zarva fara capatii... dau salonului o asemuire de cafenea. DELAVRANCEA S. 131. 2. Fig. (Despre oameni shi despre manifestari ale lor) Morocanos artzagos rautacios ursuz. Sa nu intrecem masura!... il va pune cu voce acra la locul sau. PAS L. I 131. Va sa zica nu vrei sa spui cu frumosul ai? continua sheful cu un zimbet acru. REBREANU R. I 112. ◊ (Adverbial) Filip... ishi trecu acru mineca bluzei peste obrajii asudatzi. SAHIA N. 30. ◊ Amarit suparat. Sa intors cam acru din orash. ◊ Expr. Ai fi (cuiva) acru sau ai fi inima acra (sau sufletul acru) de ceva. (mai rar) ai veni acru = a fi satul plictisit. Mii acru sufletul de atita imblet. SBIERA P. 217. I se urise shi lui shii venise acru tot auzindo de dimineatza pina seara. ISPIRESCU U. 97.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ÁCRU2 A acri e adj. 1. Care are (sau a capatat) gustul caracteristic al otzetului al lamaii al borshului etc.; care provoaca o reactzie astringenta; (despre gust) k al otzetului al lamaii al borshului etc. 2. Fig. Morocanos ursuz suparacios; rautacios; suparat mahnit. Lat. acrus.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
ÁCRU1 ~a (~i ~e) 1) (despre alimente substantze) Care are gustul caracteristic otzetului borshului lamaii muraturilor. Lapte ~. 2) shi adverbial fig. (despre persoane) Care vadeshte nemultzumire; cuprins de rea dispozitzie; amarat; mahnit; posomorat; ursuz; posac; morocanos. /<lat. acrus
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
acru a. 1. intzepator la gust; 2. fig. desgustator: itzi vine acru de el. [Lat. ACRUS = clasic ACER].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ácru a adj. (lat. pop. acrus ild. acer acru; it. sp. pg. agro fr. aigre). Care are gustu lamiiĭ acid intzepator: un vin acru detzi sare caciula’n pod. Fig. Iron. Care pare k simte acreala adica „nemultzamit”: o fatza acra. Vest. Murat: varza acri.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
ácru1 (acru) adj. m. pl. ácri; f. ácra pl. ácre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
ácru adj. m. (sil. cru) pl. ácri; f. sg. ácra pl. ácre
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
ÁCRU adj. 1. acrit. 2. v. batut. 3. v. murat. 4. v. alterat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ÁCRU adj. v. morocanos posac rautacios ursuz.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ACRU adj. 1. acrit inacrit otzetit (inv. shi reg.) otzetos. (Vin ~.) 2. batut prins (inv. shi pop.) searbad (prin Ban.) saur. (A baut nishte lapte ~.) 3. acrit murat. (Varza ~.) 4. acrit alterat descompus fermentat imputzit inacrit stricat (inv. shi pop.) searbad (reg.) mocnit sarbezit (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
acru adj. v. MOROCANOS. POSAC. RAUTACIOS. URSUZ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Acru ≠ dulce
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ácru (ra) adj. 1. Care are gustul caracteristic al otzetului al lamiii etc. 2. Murat (in otzet sau in saramura). 3. Aspru. Mr. megl. acru. < Lat. ācrus forma vulg. de la ācer (Pushcariu 15; CandreaDens. 13; REW 92; DAR; Pascu I 28); cf. alb. egrë it. port. agro fr. aigre cat. agre sp. agrio. Der. acreala s. f. (gust acru); acri vb. (a inacri; a irita; a se plictisi a se satura de ceva sau de cineva); acricios adj. (acrishor); acrime s. f. (acreala); acrish s. n. (zer inacrit); acritura s. f. (muratura); acriu adj. (acrishor); inacri vb. (a acri; a amari; a satura).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare de argou
Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a se satura de ceva k de mere acre / paduretze expr. a fi plictisit / dezgustat (de ceva).
- sursa: Argou (2007)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
- silabatzie: a-cru
adjectiv (A96) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
acru, acraadjectiv
- 1. Care are gustul caracteristic al otzetului al lamaii etc.; care provoaca o reactzie gustativa astringenta. DEX '09 MDA2 DLRLC
- 1.1. Despre fructe: necopt. MDA2sinonime: necopt
- 1.2. Mere acre = mere paduretze. DLRLC
- De rabdari sa saturat k de mere acre. RETEGANUL P I 60. DLRLC
-
- 1.4. Acrit prin fermentare. DLRLC
- Castravetzi acri. Vin acru. DLRLC
- Mai bine varza acra cunvoiala Decit zahar dulce cu cirteala. PANN P. V. II 92. DLRLC
- 1.4.1. Lapte acru = derivat al laptelui rezultat printro fermentare naturala sau artificiala. MDA2 DLRLC
- Logofete brinzan cui Lapte acrun calamari chiu shi vai prin buzunari! CREANGA A. 11. DLRLC
-
-
- 1.5. Cu miros greu. DLRLC
- Respiratzia grea trezita acra calda shi deasa a multzimii dospita in fumul de tzigari shi havane zarva fara capatii... dau salonului o asemuire de cafenea. DELAVRANCEA S. 131. DLRLC
-
- Apa acra = apa minerala. MDA2
-
- 2. (Despre gust) K al otzetului al lamaii etc. DEX '09 DLRLC
- 3. Amarat, artzagos, morocanos, mahnit, posac, rautacios, suparat, suparacios, ursuz. DEX '09 DLRLC
- Sa nu intrecem masura!... il va pune cu voce acra la locul sau. PAS L. I 131. DLRLC
- Va sa zica nu vrei sa spui cu frumosul ai? continua sheful cu un zimbet acru. REBREANU R. I 112. DLRLC
- Sa intors cam acru din orash. DLRLC
- Filip... ishi trecu acru mineca bluzei peste obrajii asudatzi. SAHIA N. 30. DLRLC
- Ai fi (cuiva) acru sau ai fi inima acra (sau sufletul acru) de ceva (mai rar) ai veni acru = a fi satul plictisit. DLRLC
- Mii acru sufletul de atita imblet. SBIERA P. 217. DLRLC
- I se urise shi lui shii venise acru tot auzindo de dimineatza pina seara. ISPIRESCU U. 97. DLRLC
-
-
etimologie:
- acrus DEX '09 MDA2