ÁCRU² A acri e adj. 1. (Despre substantze mai ales despre mincari bauturi etc.) Care are gustul caracteristic al otzetului al lamiii al borshului etc.; care provoaca o reactzie astringenta; (despre gust) k al otzetului lamiii borshului. V. aci. ◊ Mere acre = mere paduretze. De rabdari sa saturat k de mere acre. RETEGANUL P I 60. Piatra acra v. piatra. ◊ Acrit prin fermentare. Castravetzi acri. Vin acru. ◊ Mai bine varza acra cunvoiala Decit zahar dulce cu cirteala. PANN P. V. II 92. ◊ Lapte acru = derivat al laptelui rezultat printro fermentare naturala sau artificiala. Logofete brinzan cui Lapte acrun calamari chiu shi vai prin buzunari! CREANGA A. 11. ◊ Cu miros greu. Respiratzia grea trezita acra calda shi deasa a multzimii dospita in fumul de tzigari shi havane zarva fara capatii... dau salonului o asemuire de cafenea. DELAVRANCEA S. 131. 2. Fig. (Despre oameni shi despre manifestari ale lor) Morocanos artzagos rautacios ursuz. Sa nu intrecem masura!... il va pune cu voce acra la locul sau. PAS L. I 131. Va sa zica nu vrei sa spui cu frumosul ai? continua sheful cu un zimbet acru. REBREANU R. I 112. ◊ (Adverbial) Filip... ishi trecu acru mineca bluzei peste obrajii asudatzi. SAHIA N. 30. ◊ Amarit suparat. Sa intors cam acru din orash. ◊ Expr. Ai fi (cuiva) acru sau ai fi inima acra (sau sufletul acru) de ceva. (mai rar) ai veni acru = a fi satul plictisit. Mii acru sufletul de atita imblet. SBIERA P. 217. I se urise shi lui shii venise acru tot auzindo de dimineatza pina seara. ISPIRESCU U. 97.