ACÉLA ACÉEA aceia acelea pron. dem. adj. pron. dem. (postpus) 1. Pron. m. shi f. (postpus) (Indica pe cineva sau ceva relativ departat de vorbitor) Cine e acela? ◊ Loc. adj. (Reg.) K acela sau k aceea = puternic; insemnat; extraordinar. ◊ Loc. adv. De aceea = pentru acest (sau acel) motiv din aceasta cauza. Drept aceea = prin urmare; deci. (In) afara de (sau pe langa) aceea = in plus. 2. Adj. pron. dem. (postpus) Acel acea. Omul acela. Casa aceea. [Gen.dat. sg.: aceluia aceleia gen.dat. pl.: acelora. Var.: (inv.) acél acéa pron. dem.] Lat. *ecceillu ecceilla.

acela aceea ad pd [At: COD. VOR.² 4973 / GD: ~luia ~leia (Pl: ~lora) / V: (inv) acel acea^[1] / Pl: ~eia ~elea / E: lat ecceillu ecceilla] 12 pd ad (Indica fiintza sau obiectul) Care este (relativ) departat in spatziu sau in timp de vorbitor. 3 (irg; ilav) K ~la k ~ea Insemnat. 4 (ilav) De aceea Din aceasta cauza. 5 (ilav) Drept aceea Deci. 6 (ilav) In afara de aceea In plus. corectata

ACÉLA ACÉEA aceia acelea pron. dem. adj. dem. (postpus) 1. Pron. dem. (Indica pe cineva sau ceva relativ departat de subiectul vorbitor) Cine e acela? ◊ Loc. adj. (Reg.) K acela sau k aceea = puternic insemnat; extraordinar. ◊ Loc. adv. De aceea = pentru acest (sau acel) motiv din aceasta cauza. Drept aceea = prin urmare; deci. (In) afara de (sau pe langa) aceea = in plus. 2. Adj. dem. (postpus) Acel acea. Omul acela. Casa aceea. [Gen.dat. sg.: aceluia aceleia gen.dat. pl.: acelora. Var.: (Inv.) acél acéa pron. dem.] Lat. *ecceillu ecceilla.

ACÉLA¹ ACÉEA adj. dem. v. acel².

ACÉLA² ACEÉA aceia acelea pron. dem. (Indica pe cineva sau ceva (mai) departat in spatziu sau in timp de subiectul vorbitor; in opozitzie cu acesta) Apoi doar eu nus deacelea de care crede el: nam sarit peste garduri niciodata. CREANGA P. 28. SHi deantreba drumetzul pe calauzul sau: Ce munte e acela? Gindind la mine spunetzi K e mormintul meu! NEGRUZZI S. II 73. ◊ (Inaintea unui pronume relativ; atestat in forma acel) O an prezis atita maretz reformator! Incepi prefa rastoarna shi imbunatatzeaza Arata semn acelor ce nu voiesc sa creaza. ALEXANDRESCU P. 78. ◊ (In corelatzie cu un «care» anterior are. valoare de intarire) Care dintre cai a veni la jaratic... acela are sa te duca la imparatzie. CREANGA P. 192. ◊ Expr. (Familiar cu valoare de superlativ) K acela = puternic; insemnat; minunat extraordinar... Eram cu totzii la masa sub bolta de vitza; Gavril aducea nishte fripturi k acelea. Totzi ishi lasara furculitzele shi cutzitele shi incepura sa bata din palme. SADOVEANU O. V 705. Unde nu da o caldura k aceea shi se topeshte omatul. CREANGA A. 28. ♦ (Cu forma feminina shi sens neutru) Bunes shi acestea... dar buna ar fi shi aceea cind ar avea cineva un fecior. CREANGA P. 78. ◊ Loc. adv. De (sau pentru) aceea = pentru acest (sau acel) motiv. De aceea i bitziiau miinile shi picioarele de aceea i se clatina capul pe umeri: de bautura multa. PAS L. I 9. La soare te puteai uita dar la dinsa ba. SHi de aceea HarapAlb o prapadea din ochi de draga cei era. CREANGA P. 276 Dupa aceea = in urma apoi. O vede [pe baba]... ridicinduse in vazduh apoi inaltzinduse tot mai sus shi dupa aceea no mai zari de fel. CREANGA P. 192. (invechit) Intraceea = in acel timp. Intraceea pe cind Ferhatpasha se ocupa cu constructzia podului vrajmashii sai...nu stau in nelucrare. BALCESCU O. II 77. Afara de aceea sau pe linga aceea = in plus. Drept aceea = de aceea; deci prin urmare. Omul neinvatzat e k un copac neingrijit... Drept aceea invatzatorul este pentru un tinar aceea ce este shi gradinarul pentru pom. NEGRUZZI S. I 8. Forme gramaticale: gen.dat. sg. aceluia aceleia gen.dat. pl. acelora. Varianta: (invechit) acél aceá pron. dem.

ACÉLA² ACÉEA aceia acelea pron. dem. (Indica pe cineva sau ceva (mai) departat de subiectul vorbitor) Cine e acela? ◊ Loc. adj. (Reg.) K acela sau k aceea = puternic; insemnat; extraordinar. ◊ (Cu forma feminina shi sens neutru) Loc. adv. De aceea = pentru acest (sau acel) motiv din aceasta cauza. Dupa aceea = apoi. Drept aceea = prin urmare; deci. (In) afara de (sau pe langa) aceea = in plus. [Gen.dat. sg. aceluia aceleia gen.dat. pl. acelora. Var.: (inv.) acél acéa pron. dem.] Lat. ecceillu ecceilla.

ACÉLA acéea (acéia acélea) pron. dem. (indica pe cineva sau pe ceva mai departat de subiectul vorbitor) Cine e acela? ◊ De aceea din aceasta cauza. Drept aceea prin urmare; deci; ashadar. /<lat. ecceillu ecceilla

ACÉL² ACEÁ pron. dem. v. acela¹.

acel² acea pd vz acela

áia¹ pdf vz aceea

ACÉL² ACEÁ pron. dem. v. acela.

acéla pr. m. adj. pr. postpus m. (omul ~) g.d. acéluia pl. acéia; f. acéea g.d. acéleia pl. acélea; g.d. pl. m. shi f. acélora

acéla pr. m. adj. m. (postpus:) g.d. acéluia pl. acéia; f. sg. acéea g.d. acéleia pl. acélea g.d. m. shi f. acélora

+printracela/acei/aceia/acelea prep. + pr.

aceea (f. sg. 3 sil.: casa aceea)

aceia (m. pl.)

aceleia

aceluia

acel acea.

acela(shi) m. sg. aceea(shi) f. sg. aceia(shi) m. pl. acelea(shi) f. pl.; aceluia(shi) gen. m. sg. aceleia(shi) gen. f. sg. acelora(shi) gen. m. shi f. pl.

ACÉLA pron. cela (pop.) ala. (Cine este ~ de colo?)

ACELA pron. cela (pop.) ala. (Cine este ~ de colo?)