ACÉLA ACÉEA aceia acelea pron. dem. adj. pron. dem. (postpus) 1. Pron. m. shi f. (postpus) (Indica pe cineva sau ceva relativ departat de vorbitor) Cine e acela? ◊ Loc. adj. (Reg.) K acela sau k aceea = puternic; insemnat; extraordinar. ◊ Loc. adv. De aceea = pentru acest (sau acel) motiv din aceasta cauza. Drept aceea = prin urmare; deci. (In) afara de (sau pe langa) aceea = in plus. 2. Adj. pron. dem. (postpus) Acel acea. Omul acela. Casa aceea. [Gen.dat. sg.: aceluia aceleia gen.dat. pl.: acelora. Var.: (inv.) acél acéa pron. dem.] Lat. *ecceillu ecceilla.