ABSOLÚT A absolutzi te adj. s. n. adv. I. 1. Adj. Care este independent de orice conditzii shi relatzii care nu este supus nici unei restrictzii care nu are limite; neconditzionat perfect desavarshit. ◊ Monarhie absoluta = forma de guvernamant in care puterea legislativa puterea executiva shi cea judecatoreasca se afla in mainile monarhului; monarhie in care suveranul are puteri nelimitate. 2. S. n. Principiu veshnic imuabil infinit care dupa unele conceptzii filozofice ar sta la baza universului. ◊ (Fil.) Spirit absolut idee absoluta sau eu absolut = factor de baza al universului identificat cu divinitatea. 3. Adj. (Despre fenomene socialeconomice in legatura cu notziuni de creshtere sau de scadere cantitativa) Considerat in raport cu sine insushi shi nu in comparatzie cu alte fenomene asemanatoare; care se afla pe treapta cea mai de sus. ◊ Adevar absolut = adevar care nu poate fi dezmintzit. 4. Adj. (Mat.; despre marimi) A carei valoare nu depinde de conditziile in care a fost masurat sau de sistemul la care este raportat. ◊ Valoare absoluta = valoarea aritmetica a radacinii patratului unei marimi. 5. Adj. (Lingv.; in sintagma) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat dar subintzeles. II. Adv. (Serveshte la formarea superlativului) Cu totul cu desavarshire; exact intocmai perfect. Argumentare absolut justa. ◊ (Intarind un pronume sau un adverb negativ) Na venit absolut nimeni Din lat. absolutus fr. absolu.

absolut [At: MAIORESCU D. I 58 / Pl: ~utzi ~e / E: lat absolutus] 12 a Care este independent de orice conditzii sau relatzii Si: deplin desavarshit neconditzionat. 3 a (Grm; is) Genitiv ~ Propozitzie in care verbul este inlocuit printrun participiu sau adjectiv atributiv in cazul genitiv. 4 a (Grm; is) Ablativ ~ Propozitzie in care verbul este inlocuit printrun participiu sau adjectiv atributiv in cazul ablativ. 5 (Dmum)^[1] A carei valoare este independenta fatza de orice sistem de referintza. 6 a (Chm) Pur. 7 a (Flz) Ceea ce exista prin sine in afara de orice conditzii ale fenomenelor. 8 av Perfect. 9 a (Trs; is) Teolog ~ Absolvent de teologie.

ABSOLÚT A absolutzi te adj. adv. I. Adj. 1. Care este independent de orice conditzii shi relatzii care nu este supus nici unei restrictzii care nu are limite; neconditzionat perfect desavarshit. ◊ Monarhie absoluta = forma de guvernamant in care puterea legislativa puterea executiva shi cea judecatoreasca se afla in mainile monarhului; monarhie in care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (Substantivat n.) Principiu veshnic imuabil infinit care dupa unele conceptzii filozofice ar sta la baza universului. ◊ (Filoz.) Spirit absolut idee absoluta sau eu absolut = factor de baza al universului identificat cu divinitatea. 2. (Despre fenomene socialeconomice in legatura cu notziuni de creshtere sau de scadere cantitativa) Considerat in raport cu sine insushi shi nu in comparatzie cu alte fenomene asemanatoare; care se afla pe treapta cea mai de sus. ◊ Adevar absolut = adevar care nu poate fi dezmintzit. 3. (Mat.; despre marimi) A carui valoare nu depinde de conditziile in care a fost masurat sau de sistemul la care este raportat. Valoare absoluta = valoarea aritmetica a radacinii patratului unei marimi. 4. (Lingv.; in sintagma) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat dar subintzeles. II. Adv. (Serveshte la formarea superlativului) Cu totul cu desavarshire; exact intocmai perfect. Argumentare absolut justa. ◊ (Intarind un pronume sau un adverb negativ) Na venit absolut nimeni Din lat. absolutus (cu sensurile fr. absolu).

ABSOLÚT² A absolutzi te adj. 1. (in opozitzie cu relativ) Care nu este supus nici unei restrictzii nelimitat. Putere absoluta. ◊ Adevar absolut v. adevar. Plusvaloare absoluta v. plusvaloare. Majoritate absoluta (de voturi) v. majoritate. Monarhie absoluta v. monarhie. Zero absolut v. zero. Ablativ absolut v. ablativ. (in filozofia idealista) Spirit absolut (sau idee absoluta sau eu absolut) = presupus factor de baza al universului identificat cu divinitatea. Materialismul dialectic neaga notziunea de spirit absolut shi recunoashte k realitate obiectiva unica shi neconditzionata materia care este in veshnica mishcare shi dezvoltare. 2. (Despre fenomene socialeconomice in legatura cu notziuni de creshtere sau de scadere cantitativa) Care este considerat in raport cu sine insushi shi nu in comparatzie cu alte fenomene apropiate. Orientarea economiei [tzarilor capitaliste] spre razboi are k urmare intensificarea exploaarii oamenilor muncii din tzarile capitaliste creshterea shomajului marirea poverii impozitelor saracirea absoluta shi relativa a maselor muncitoare ceea ce duce inevitabil la ascutzirea contradictziilor shi a luptei de clasa la coacerea unei adinci crize economice shi politice. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 587. O data cu creshterea rapida a economiei socialiste shi descreshterea relativa a economiei capitaliste are loc o creshtere absoluta a elementelor capitaliste precum shi o creshtere a rezistentzei acestora. LUPTA DE CLASA 1953. nr. 34 76. 3. Desavirshit complet. Calmul dumitale superbul absolutul dumitale calm! SEBASTIAN T. 60.

ABSOLÚT² A absolutzi te adj. 1. Care nu este supus nici unei restrictzii; nelimitat. ◊ Adevar absolut = adevar care nu poate fi dezmintzit in viitor care reprezinta cunoashterea completa a lumii obiective. (In filozofia idealista) Spirit absolut idee absoluta sau eu absolut = presupus factor de baza al universului identificat cu divinitatea. 2. (Despre fenomene socialeconomice in legatura cu notziuni de creshtere sau de scadere cantitativa) Considerat in raport cu sine insushi shi nu in comparatzie cu alte fenomene asemanatoare. 3. (Mat.; despre marimi) A carui valoare nu depinde de conditziile in care a fost masurat sau de sistemul la care e raportat. ◊ Valoare absoluta = valoarea aritmetica a radacinii patratului unei marimi. 4. Desavarshit complet. Fr. absolu (lat. lit. absolutus).

ABSOLÚT A adj. (op. relativ). 1. Care nu este supus unei restrictzii neconditzionat. ◊ Monarhie absoluta = monarhie in care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (s.n.; in idealismul obiectiv) Principiu veshnic imuabil infinit care ar sta la baza universului. ♦ (In filozofia idealista) Spirit absolut (idee) absoluta = factor primordial al universului identificat cu divinitatea. 2. Considerat in raport cu sine insushi shi nu in comparatzie cu alte fenomene asemanatoare. ◊ Adevar absolut = adevar care reprezinta cunoashterea completa a realitatzii; element al cunoashterii care nu poate fi infirmat in viitor; (fiz.) mishcare absoluta = deplasarea unui corp fatza de un sistem de referintza fix; zero absolut = temperatura cea mai joasa posibila (273 °C). 3. (Mat.; despre marimi) Care nu depinde de sistemul la care este raportat. ◊ Valoare absoluta = valoare aritmetica a radacinii patratului unei marimi; verb absolut = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. 4. Desavarshit complet perfect. // adv. Cu desavarshire intocmai exact. [< lat. absolutus < absolvere a dezlega cf. fr. absolu]. erata

absolút a I. adj. 1. care nu comporta nici o restrictzie neconditzionat. 2. total complet desavarshit. ◊ adevar ~ = adevar care reprezinta cunoashterea completa a realitatzii; (fiz.) mishcare ~a = deplasarea unui corp fatza de un sistem de referintza fix; zero ~ = temperatura cea mai joasa posibila (273 °C). 3. (mat.; despre marimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat. ◊ valoare ~a = valoare aritmetica a unui numar algebric facand abstractzie de semnul sau; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. II. s. n. principiu veshnic imuabil infinit la baza universului. ♦ ceea ce exista in sine shi prin sine. III. adv. cu desavarshire exact. (< lat. absolutus fr. absolu)

absolut a absolutzi te adj. adv. 1.Adj. Care este independent de orice conditzii shi relatzii; considerat in raport cu sine insushi; perfect desavarshit; (substantivat n.; in filozofia idealista) principiu veshnic imuabil infinit care ar sta la baza universului. 2. Adj. (Despre o marime fizica) A carei valoare este independenta fatza de oricare sistem de referintza. 3. Adv. Cu totul exact.

ABSOLÚT² ~ta (~tzi ~te) 1) Care nu este limitat de nici un fel de conditzii. Putere ~ta. 2) Care corespunde tuturor cerintzelor; lipsit de defecte; complet; ireproshabil; impecabil; perfect. Auz ~. 3) Care este covarshitor. Majoritate ~ta. 4) rar (despre corpuri substantze etc.) Care are o compozitzie omogena; fara impuritatzi; pur; curat. Alcool ~. /<lat. absolutus

absolut a. 1. nemarginit nesupus vreunei conditziuni sau restrictziuni: putere absoluta; 2. indispensabil: majoritate absoluta; 3. de sine statator: adevar absolut; 4. Gram. opus la relativ: om e un termen absolut tata unul relativ. ║ n. Filoz. ceeace exista in sine shi prin sine. ║ adv. 1. cu totul; 2. neaparat fara doar shi poate.

*absolút a adj. (lat. absolutus dezlegat). Neconditzionat fara restrictziuni dezlegat de orice contingentza: adevar absolut. Perfect deplin: intuneric absolut. Independent suveran (care „taie shi spinzura” fara sa i se poata cere socoteala): imparat absolut. Autoritar imperios care nu sufere contrazicere: caracter ton absolut. Pur neamestecat: alcool absolut. Log. Opus lui relativ. Trans. Bucov. Sec. 19. Teolog (orĭ pedagog) absolut teolog (orĭ pedagog) care a terminat (a absolvit) cursurile dar nu shia luat inca titlu (expresiune ridiculizata in vechiu regat). Gram. Genitiv orĭ ablativ absolut acela care e dezlegat de propozitziunea principala adica nu se raporta la nici un cuvint al eĭ shi in care subiectu era inlocuit c’un participiŭ orĭ c’un adjectiv atributiv orĭ c’un nume predicativ in cazu genitiv la Grecĭ orĭ ablativ la Romani: sole cadente pe cind apune soarele; Cicerone consule pe cind era (orĭ fiind) Cicerone consul. S. n. pl. urĭ. Lucru neconditzionat: adevaratu absolut e Dumnezeŭ. Adv. In mod absolut perfect complet de tot: virtutea il stapinea absolut; asta e absolut imposibil absolut oprit. Neaparat negreshit numai de cit: trebuĭe absolut sa plec.

absolút¹ adj. m. pl. absolútzi; f. absolúta pl. absolúte

absolút adj. m. pl. absolútzi; f. sg. absolúta pl. absolúte

absolut

ABSOLÚT adj. adv. 1. adj. adanc complet deplin desavarshit perfect profund total. (Linishte ~; intuneric ~.) 2. adv. v. integral. 3. adj. suveran total. (Un dispretz ~.) 4. adj. neconditzionat suprem suveran. (Autoritate ~.) 5. adj. adv. imperios neaparat stringent. (Era ~ nevoie sa...) 6. adv. v. desigur. 7. adv. v. aidoma.

ABSOLUT adj. adv. 1. adj. adinc complet deplin desavirshit perfect profund total. (Linishte ~; intuneric ~.) 2. adv. complet completamente integral total (inv. shi pop.) sadea. (Calul era ~ alb.) 3. adj. suveran total. (Un dispretz ~.) 4. adj. neconditzionat suprem suveran. (Autoritate ~.) 5. adj. adv. imperios stringent (rar) neaparat. (Era ~a nevoie sa...) 6. adv. bineintzeles cert desigur fireshte garantat indiscutabil natural negreshit neindoielnic neindoios normal precis sigur. (Crezi k vine? ~!) 7. adv. aidoma aievea asemenea chiar deopotriva exact identic intocmai (inv. shi pop.) ashijderea (Mold. shi Bucov.) lishtai (prin Bucov.) prici (Transilv.) tistash (prin nordestul Olt.) tixlim (inv.) atocma tij tocmai. (Este ~ k tatasau.)

Absolut ≠ relativ

ABSOLÚT A adj. (< lat. absolutus < absolvere „a dezlega” cf. fr. absolu): in sintagmele ablativ absolut timp absolut shi verb tranzitiv absolut (v.).

ABSOLUT A 1. Timp ~ In limbile cu un sistem temporal bogat timp care intra in sistemul de opozitzii absolut vs. relativ* exprimand un raport temporal stabilit direct fatza de momentul enuntzarii* (de ex. trecutul in raport cu momentul producerii enuntzului); se opune timpurilor relative* care exprima valori temporale stabilite prin intermediul altor raporturi temporale (de ex. trecut in raport cu alt moment al trecutului). in limba romana opozitzia absolutrelativ priveshte in cadrul trecutului distinctzia perfect* simplu shi perfect compus timpuri absolute in raport cu mai mult k perfectul* timp relativ iar in cadrul viitorului distinctzia viitor* timp absolut in raport cu viitorul anterior* timp relativ (sa se compare: Am mancat a cum o ora vs. Mancasem cand ai venit la mine). 2. Tranzitiv folosit ~ Verb tranzitiv* cu complementul direct neexprimat in context contzinut latent in semantica interna a verbului; se opune tranzitivelor cu complementul direct exprimat (vezi folosirea absoluta a verbelor tranzitive a citi a invatza in raport cu folosirea lui a descoperi: El citeshte shi invatza toata ziua descoperind lucruri noi). 3. Constructzie ~ Constructzie izolata cu valoare circumstantziala organizata in jurul unui gerunziu participiu sau infinitiv grupand forma verbala nepersonala shi totzi determinantzii (toate argumentele*) acesteia inclusiv un subiect propriu diferit de subiectul verbului predicat (ex. Venind mult mai devreme caldura in iulie strazile erau pustii; Ajunsa in pragul disperarii sa hotarat sa renuntze la serviciile ei). • Constructzia absoluta are libertate de topica acceptand deplasarea in puncte diferite ale enuntzului shi o oarecare autonomie sintactica dezvoltand o organizare interioara determinata de regimul* propriului centru* dar spre deosebire de un enuntz* sintactic complet este lipsita de independentza avand nevoie de un suport predicativ din afara constructziei. Romana k shi alte limbi romanice conserva aceste constructzii din latina dar spre deosebire de latina unde asemenea constructzii aveau un subiect in ablativ* sau in latina tarzie in acuzativ* (vezi lat. Incitato equo se hostibus obtulit „calul imboldit sa napustit asupra dushmanului”) in romana subiectul daca este exprimat nu poate aparea decat in nominativ; de la constructzia cu «ablativ absolut» se ajunge la «nominativul absolut». 4. Superlativ ~ Vezi SUPERLATIV. G.P.D.

RECORD MONDIAL ABSOLUT SHI DEFINITIV performantza sportiva care nu mai poate fi depashita o data atinsa ci doar egalata. In parashutism proba de precizia aterizarii valoarea sa este de 000 m.

absoluta muzica ~ asociatzie de termeni prin care muzicol. germ. a sec. trecut subliniaza independentza expresiva a artei muzicale in proiectzie pur instrumentala. K dialectica sonora reflectata de genurile complexe ale fugii* sonatei* sh.a. a. ar intruchipa un ideal de puritate a relatziilor dintre entitatzile muzicale ceshi duc o viatza autonoma fara contributzia textului poetic sau a imaginilor evocatoare. Interpetarea formalista shi estetizanta a a. sa concretizat in faimoasa teorie a lui Hanslick a muzicii intzelese k „succesiune de forme sonore in mishcare”. Sin.: muzica pura.