ABSOLÚT A adj. (op. relativ). 1. Care nu este supus unei restrictzii neconditzionat. ◊ Monarhie absoluta = monarhie in care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (s.n.; in idealismul obiectiv) Principiu veshnic imuabil infinit care ar sta la baza universului. ♦ (In filozofia idealista) Spirit absolut (idee) absoluta = factor primordial al universului identificat cu divinitatea. 2. Considerat in raport cu sine insushi shi nu in comparatzie cu alte fenomene asemanatoare. ◊ Adevar absolut = adevar care reprezinta cunoashterea completa a realitatzii; element al cunoashterii care nu poate fi infirmat in viitor; (fiz.) mishcare absoluta = deplasarea unui corp fatza de un sistem de referintza fix; zero absolut = temperatura cea mai joasa posibila (273 °C). 3. (Mat.; despre marimi) Care nu depinde de sistemul la care este raportat. ◊ Valoare absoluta = valoare aritmetica a radacinii patratului unei marimi; verb absolut = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. 4. Desavarshit complet perfect. // adv. Cu desavarshire intocmai exact. [< lat. absolutus < absolvere a dezlega cf. fr. absolu]. erata