ABSOLUT A 1. Timp ~ In limbile cu un sistem temporal bogat timp care intra in sistemul de opozitzii absolut vs. relativ* exprimand un raport temporal stabilit direct fatza de momentul enuntzarii* (de ex. trecutul in raport cu momentul producerii enuntzului); se opune timpurilor relative* care exprima valori temporale stabilite prin intermediul altor raporturi temporale (de ex. trecut in raport cu alt moment al trecutului). in limba romana opozitzia absolutrelativ priveshte in cadrul trecutului distinctzia perfect* simplu shi perfect compus timpuri absolute in raport cu mai mult k perfectul* timp relativ iar in cadrul viitorului distinctzia viitor* timp absolut in raport cu viitorul anterior* timp relativ (sa se compare: Am mancat a cum o ora vs. Mancasem cand ai venit la mine). 2. Tranzitiv folosit ~ Verb tranzitiv* cu complementul direct neexprimat in context contzinut latent in semantica interna a verbului; se opune tranzitivelor cu complementul direct exprimat (vezi folosirea absoluta a verbelor tranzitive a citi a invatza in raport cu folosirea lui a descoperi: El citeshte shi invatza toata ziua descoperind lucruri noi). 3. Constructzie ~ Constructzie izolata cu valoare circumstantziala organizata in jurul unui gerunziu participiu sau infinitiv grupand forma verbala nepersonala shi totzi determinantzii (toate argumentele*) acesteia inclusiv un subiect propriu diferit de subiectul verbului predicat (ex. Venind mult mai devreme caldura in iulie strazile erau pustii; Ajunsa in pragul disperarii sa hotarat sa renuntze la serviciile ei). • Constructzia absoluta are libertate de topica acceptand deplasarea in puncte diferite ale enuntzului shi o oarecare autonomie sintactica dezvoltand o organizare interioara determinata de regimul* propriului centru* dar spre deosebire de un enuntz* sintactic complet este lipsita de independentza avand nevoie de un suport predicativ din afara constructziei. Romana k shi alte limbi romanice conserva aceste constructzii din latina dar spre deosebire de latina unde asemenea constructzii aveau un subiect in ablativ* sau in latina tarzie in acuzativ* (vezi lat. Incitato equo se hostibus obtulit „calul imboldit sa napustit asupra dushmanului”) in romana subiectul daca este exprimat nu poate aparea decat in nominativ; de la constructzia cu «ablativ absolut» se ajunge la «nominativul absolut». 4. Superlativ ~ Vezi SUPERLATIV. G.P.D.