absolút a I. adj. 1. care nu comporta nici o restrictzie neconditzionat. 2. total complet desavarshit. ◊ adevar ~ = adevar care reprezinta cunoashterea completa a realitatzii; (fiz.) mishcare ~a = deplasarea unui corp fatza de un sistem de referintza fix; zero ~ = temperatura cea mai joasa posibila (273 °C). 3. (mat.; despre marimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat. ◊ valoare ~a = valoare aritmetica a unui numar algebric facand abstractzie de semnul sau; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. II. s. n. principiu veshnic imuabil infinit la baza universului. ♦ ceea ce exista in sine shi prin sine. III. adv. cu desavarshire exact. (< lat. absolutus fr. absolu)