abataj sn [At: ARDELEANU V. P. 40 / Pl: ~e / E: fr abattage] 1 Taiere sau desprindere manuala ori mecanica a minereului din peretele sau frontul unei galerii de mina. 2 (Is) Ciocan de ~ Instrument actzionat cu aer comprimat cu ajutorul caruia se desprinde carbunele in straturile cu inclinatzie mare. 3 Parte a galeriei de mina de unde se extrage minereul. 4 Doborare a arborilor in exploatarile forestiere. 5 (Rar) Ucidere a vitelor la abator printro singura lovitura.

abatáj s.n. 1 Operatzie de taiere sau de extragere a unui minereu sau a unei roci dintrun zacamant. ◊ Abataj frontal = abataj al minereului facut pe un front foarte lung in directzia filonului. Ciocan pneumatic de abataj v. ciocan. ♦ Ext. Loc unde se executa aceasta operatzie. 2 Operatzie de doborare a arborilor intro exploatare forestiera. 3 Taiere sacrificare a vitelor la abator. ♦ Ansamblu de operatzii facute in abator de la introducerea animalelor in sala de taiere pana la transharea carnii. 4 (mar.) Operatzie de inclinare a unei nave mici in vederea carenarii a repararii sau a curatzarii. • pl. e. /<fr. abattage it. abbattaggio.

ABATÁJ abataje s. n. 1. Operatzie de taiere shi de extragere (cu mijloace manuale mecanice etc.) a unui minereu sau a unei roci dintrun zacamint; p. ext. locul de munca tinde se executa aceasta operatzie. Lucrari de abataj mecanizate. ◊ Acum porneshte schimbuntii in luminoasa Hunedoara Acuma cu echipa lui shi Hotean abataj coboara. DESHLIU M. 21. Abatajul este aici sus in capul suitoarei spatziul dintre cei doi peretzi de piatra ai muntelui in care minerii lucreaza pentru al goli de carbune. BOGZA V. J. 64. Abatajcamera = metoda de taiere shi de extragere a minereului locul de munca fiind in forma de camera delimitata de trei peretzi dintre care cel din mijloc este cel unde se sapa; p. ext. locul unde se sapa dupa aceasta metoda. Abataj frontal v. frontal. Ciocan de abataj v. ciocan. 2. Operatzie de doborire a arborilor in exploatarile forestiere. 3. Uciderea vitelor la abator prin doborirea cu o singura lovitura.

ABATÁJ abataje s. n. 1. Operatzie de taiere sau de extragere a unui minereu sau a unei roci din zacaminte; p. ext. loc unde se executa aceasta operatzie. 2. Operatzie de doborare a arborilor (in exploatarile forestiere). 3. Uciderea vitelor la abator printro singura lovitura. 4. Inclinare pe o parte a unei nave pentru a fi reparata. Fr. abattage.

ABATÁJ s.n. 1. Taiere shi extragere a unui minereu sau a unei roci dintrun zacamant; (p. ext.) loc unde se face aceasta operatzie. 2. Doborare a arborilor. 3. Ucidere a vitelor la abator. 4. Inclinare pe o parte a unei nave spre a putea fi reparata; carenaj. [Pl. je. / < fr. abattage].

abatáj s. n. 1. loc de extragere a unui minereu a unei roci dintrun zacamant; operatzia insashi. 2. doborare a arborilor in exploatarile forestiere. 3. sacrificare a animalelor la abator. 4. inclinare a unei nave spre a putea fi carenata; carenaj (1). (< fr. abattage)

abatáj abataje s.n. 1. Locul dintro mina unde se executa extragerea unui minereu sau a unei roci dintrun zacamint; operatzia de extragem a minerului sau a rocii. 2. Doborirea arborilor (in exploatatziile forestiere).

ABATÁJ ~e f. 1) Extragere a unui minereu sau a unei roci dintrun zacamant. Lucrari de ~. 2) Loc intro mina unde se executa aceasta operatzie. 3) Taiere shi doborare a copacilor in exploatarile forestiere. 4) Sacrificare a animalelor la abator. 5) Aplecare a unei nave pe o parte pentru a fi reparata; carenaj. /<fr. abattage

abatáj s. n. pl. abatáje

abatáj s. n. pl. abatáje

abataj pl. abataje

ABATÁJ s. (prin Transilv.) ort. (~ul unei mine.)

ABATAJ s. (prin Transilv.) ort. (~ unei mine.)

abataj s. n. sg. stomac

a atinge la abataj expr. (intl.) a ucide cu o singura lovitura in stomac

a lovi la abataj expr. (intl.) a injunghia in burta.