ABATÁJ abataje s. n. 1. Operatzie de taiere shi de extragere (cu mijloace manuale mecanice etc.) a unui minereu sau a unei roci dintrun zacamint; p. ext. locul de munca tinde se executa aceasta operatzie. Lucrari de abataj mecanizate. ◊ Acum porneshte schimbuntii in luminoasa Hunedoara Acuma cu echipa lui shi Hotean abataj coboara. DESHLIU M. 21. Abatajul este aici sus in capul suitoarei spatziul dintre cei doi peretzi de piatra ai muntelui in care minerii lucreaza pentru al goli de carbune. BOGZA V. J. 64. Abatajcamera = metoda de taiere shi de extragere a minereului locul de munca fiind in forma de camera delimitata de trei peretzi dintre care cel din mijloc este cel unde se sapa; p. ext. locul unde se sapa dupa aceasta metoda. Abataj frontal v. frontal. Ciocan de abataj v. ciocan. 2. Operatzie de doborire a arborilor in exploatarile forestiere. 3. Uciderea vitelor la abator prin doborirea cu o singura lovitura.