frontal ~a [At: IOANOVICI TEHN. 303 / Pl: ~i ~e/ E: fr frontal] 1 a (Atm) Care tzine de regiunea fruntzii. 2 sn (Atm) Os al craniului care formeaza fruntea shi o parte din orbite. 3 (Rar) Parte proeminenta a unui obiect. 4 a Din fatza. 5 av In fatza. 6 a (Min; is) Abataj ~ Abataj al minereului facut pe un front (14) foarte lung in directzia filonului. 7 a (Pex; iae) Locul unde se executa un abataj frontal (6). 8 a (Met) Referitor la front (18). 9 a (Gmt; is) Plan ~ Plan paralel cu planul vertical de referintza care se proiecteaza un solid. 1011 sf a (Gmt; shis dreapta ~a) (Dreapta) paralela cu planul vertical de referintza.

FRONTÁL A frontali e adj. 1. Care tzine de regiunea fruntzii. Leziune frontala. Os frontal. ♦ (Substantivat n.; rar) Parte proeminenta a unui obiect. Goneau nebuneshte izbind deseori cu picioarele dinapoi in frontalul bombat al saniei. REBREANU R. I 216. 2. Din fatza ashezat in fatza. Atac frontal de infanterie. ◊ Abataj frontal = abataj al minereului facut pe un front foarte lung in directzia filonului; p. ext. locul unde se executa o astfel de operatzie. Abatajul lui Trifan este un abataj frontal shi se anuntza prin uruitul de rishnitza uriasha al cratzarului. BOGZA V. J. 110.

FRONTÁL A adj. 1. Din regiunea fruntzii. 2. Din (ashezat in) fatza. ◊ Abataj frontal = abataj al minereului facut pe un front foarte lung in directzia filonului; (p. ext.) locul unde se executa o astfel de operatzie. ♦ Referitor la front (5) [in DN]. // s.n. 1. Os al craniului care formeaza fruntea shi o parte din orbite. 2. Parte proeminenta a unui obiect. [< fr. frontal].

FRONTÁL A I. adj. 1. din regiunea fruntzii. ◊ (s. n.) mushchi al fruntzii. 2. din ashezat in fatza. ♦ abataj ~ = abataj al minereului facut pe un front foarte lung in directzia filonului; drepta ~a = dreapta paralela cu planul vertical de proiectzie. ◊ referitor la front (5). II. s. n. 1. os al craniului care formeaza fruntea shi o parte din orbite. 2. parte proeminenta a unui obiect. (< fr. frontal)

FRONTÁL² ~a (~i ~e) 1) Care tzine de frunte; propriu fruntzii. Os ~. 2) Care se afla dinainte; din fatza; din frunte. /<fr. frontal

FRONTÁL³ ~a (~i ~e) mil. Care tzine de front; propriu frontului. ◊ Control ~ control efectuat pe un front larg (sub toate aspectele). /<fr. frontal

frontal a. ce tzine de frunte: os frontal.

*frontál a adj. (lat. frontalis). De la frunte: os frontal vina frontala.

frontál adj. m. pl. frontáli; f. frontála pl. frontále

frontál adj. m. pl. frontáli; f. sg. frontála pl. frontále

FRONTÁL adv. v. pieptish.

FRONTAL adv. direct pieptish. (Urca dealul ~.)