FRONTÁL A frontali e adj. 1. Care tzine de regiunea fruntzii. Leziune frontala. Os frontal. ♦ (Substantivat n.; rar) Parte proeminenta a unui obiect. Goneau nebuneshte izbind deseori cu picioarele dinapoi in frontalul bombat al saniei. REBREANU R. I 216. 2. Din fatza ashezat in fatza. Atac frontal de infanterie. ◊ Abataj frontal = abataj al minereului facut pe un front foarte lung in directzia filonului; p. ext. locul unde se executa o astfel de operatzie. Abatajul lui Trifan este un abataj frontal shi se anuntza prin uruitul de rishnitza uriasha al cratzarului. BOGZA V. J. 110.