CARENÁJ carenaje s. n. 1. Faptul de a carena. 2. Invelish exterior profilat din tabla placaj sau mase plastice destinat sa reduca rezistentza aero shi hidrodinamica a unui corp cu mishcare relativa fatza de un fluid. Din fr. carénage.

carenáj sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: fr carénage] 1 Reparare a carenei unei nave Si: carenare (1) carenat¹ (1). 2 Plasare a unei nave pe o coasta pentru a fi reparata Si: carenare (2) carenat¹ (2). 3 Aplicarea unei imbracamintzi de tabla sau de placaj pe un corp pentru ai micshora rezistentza aerodinamica relativa fatza de un fluid Si: carenare (3) carenat¹ (3). 4 Imbracaminte de tabla sau de placaj aplicata pe un corp pentru ai micshora rezistentza aerodinamica relativa fatza de un fluid Si: carenare (4) carenat¹ (4). 5 Curatzarea carenei (1) unei nave de corpurile straine (alge scoici etc.) lipite de ea Si: carenare (5) carenat¹ (5).

CARENÁJ carenaje s. n. 1. Faptul de a carena. 2. Imbracaminte de tabla sau de placaj aplicata pe un corp pentru ai micshora rezistentza aerodinamica relativa fatza de un fluid. Din fr. carénage.

CARENÁJ s.n. 1. Carenare. ♦ Inclinarea pe un bord a unei nave in stare de plutire in vederea repararii carenei; abataj (4). 2. Imbracaminte (de tabla sau de placaj) aplicata unui corp pentru ai micshora rezistentza aerodinamica. [Cf. fr. carénage it. carenaggio].

CARENÁJ s. n. 1. carenare; abataj (4). 2. invelish aplicat unui corp in vederea micshorarii rezistentzei aerodinamice. (< fr. carénage)

CARENÁJ ~e n. Invelish exterior din tabla placaj sau mase plastice destinat sa reduca rezistentza care o opune unui corp fluidul (aerul apa) in care se mishca. /<fr. carénage

carenáj s. n. pl. carenáje

carenáj s. n. pl. carenáje

CARENAJ imbracaminte din tabla placaj sau mase plastice care acopera corpul unui element de aeronava (motor tren de aterizare elice) in vederea micshorarii rezistentzei aerodinamice.