CIOCÁN¹ ciocane s. n. 1. Unealta manuala de lovire de forme shi dimensiuni variate formata dintrun corp de metal de lemn de cauciuc dur etc. ◊ Expr. A fi intre ciocan shi nicovala = a fi intro situatzie critica (din care nu exista posibilitate de ieshire). A sta ciocan pe (sau de) capul cuiva = a insista pe langa cineva; al plictisi cu insistentzele. 2. Nume dat unor obiecte sau instrumente asemanatoare k forma cu ciocanul (1). ♦ Unealta folosita la lipirea cu cositor a unor metale. ♦ Spec. (Sport) Bila de metal prinsa de o coarda de sarma terminata cu un maner folosita in probele de aruncat; p. ext. proba sportiva de atletism practicata cu aceasta bila. ♦ Spec. Fiecare dintre cele doua betzishoare ale tzambalului ale xilofonului etc. ♦ Spec. Fiecare dintre fusele vartelnitzei. 3. Unul dintre cele trei oscioare care alcatuiesc urechea medie. 4. (In sintagma) Ciocan de foc = bombardament de artilerie intens shi de scurta durata. Din sl. čekanŭ.

ciocan sn [At: CORESI PS. 196 / V: ciocean sm / Pl: ~e / E: vsl чекан] 1 Unealta formata dintrun corp de metal de lemn de cauciuc dur etc. de forme shi dimensiuni variate prevazuta cu un maner folosita manual sau mecanic la batut sau la prelucrat materiale rezistente. 2 (Pop; ie) A fi intre ~ shi nicovala A fi intro situatzie critica. 3 (Pop; ie) A sta ~ pe (sau in) capul cuiva sau cuiva la cap A plictisi pe cineva cu insistentzele. 4 (Pop ie) A sta ~ (sau cioc) A sta dus pe ganduri. 5 (Pop; iae; despre vite) A fi patrunse de frig. 6 (Pop; ie) A fi inghetzat ~ A fi inghetzat tun. 7 Unealta de sapat pamantul pietros. 8 (Is) ~ marcator Ciocan (1) de marcat arborii din padure sau bushtenii. 9 (Is) ~ silvic Unealta in forma unei securi mici cu muchea lunga shi marcata Cf fier baltac. 10 (Is) ~ numarator sau revolver Roata metalica pentRU numerotarea trunchiurilor. 11 (Is) ~ de caldaram Ciocan (1) scurt pentru pavaj. 12 (Is) ~ mecanic Ciocan (1) pus in mishcare de fortza mecanica. 13 (Is) ~ pneumatic Ciocan (1) actzionat prin aer comprimat. 14 (Is) ~ pneumatic de abataj Ciocan (1) pneumatic folosit pentru abatajul rocilor shi substantzelor minerale. 15 (Spt) Instrument de aruncat format dintro bila de metal prinsa de o coarda de sarma terminata cu un maner. 16 (Pex) Proba sportiva de atletism practica cu acest instrument. 17 (Buc) Bucata de lemn fixata intro coada lunga cu care se sfarama bulgarii dupa grapat. 18 (Spc) Fiecare dintre cele doua betzishoare ale tzambalului ale xilofonului etc. Cf ciocanash ciocanel. 19 (Inv) Arma din Egiptul antic. 20 Bucata de fier (sub forma de sharpe) atarnata de poarta in partea dinspre strada cu care se lovea in poarta incuiata pentru a anuntza prezentza cuiva. 21 (Lpl) Pene infipte in fusul sau grindeul rotzii de apa. 22 (Inv) Fusele vartelnitzei. 23 (Pop; lpl) Bratzele razboiului. 24 (Reg) Copilul ushii. 25 (Reg) Cocoshul pushtii. 26 (Inv) Pahar sau sticla cu gatul ingust shi lunguietz din care se bea rachiul Cf tzoi tzuica tzuiculitza. 27 (Reg) SHtiulete de porumb curatzat de boabe Vz cocean ciocalau drug cotolan. 28 Tulpina porumbului ramasa in pamant dupa cules Vz ciocalau hluj hlujan cocean ciuclej tulean. 29 (Trs; Mun) Cotor de varza. 30 (Inv) Con de brad. 31 (Inv) Tulpina buretzilor. 32 (Inv) Peshte cu capul mare de forma ciocanului (Zygaena malleus). 33 (Pop) Penis. 34 Unul dintre cele trei oscioare care alcatuiesc urechea medie. 35 (Is) ~ de foc Bombardament de artilerie intens shi de scurta durata.

CIOCÁN¹ ciocane s. n. 1. Unealta formata dintrun corp de metal de lemn de cauciuc dur etc. de forme shi dimensiuni variate prevazuta cu un maner folosita manual sau mecanic la batut sau la prelucrat materiale rezistente. ◊ Expr. A fi intre ciocan shi nicovala = a fi intro situatie critica (din care nu exista posibilitate de ieshire). A sta ciocan pe (sau de) capul cuiva = a starui intruna pe langa cineva; al plictisi cu insistentzele. 2. Nume dat unor obiecte sau instrumente asemanatoare k forma cu ciocanul (1). ♦ Unealta folosita la lipirea cu cositor a unor metale. ♦ Spec. (Sport) Instrument de aruncat format dintro bila de metal prinsa de o coarda de sarma terminata cu un maner; p. ext. proba sportiva de atletism practicata cu acest instrument. ♦ Spec. Fiecare dintre cele doua betzishoare ale tzambalului ale xilofonului etc. ♦ Spec. Fiecare dintre fusele vartelnitzei. 3. Unul dintre cele trei oscioare care alcatuiesc urechea medie. 4. (In sintagma) Ciocan de foc = bombardament de artilerie intens shi de scurta durata. Din sl. čekanŭ.

CIOCÁN² ciocane s. n. 1. Unealta alcatuita dintro bara sau un bloc de metal de dimensiuni variate shi prevazuta cu un miner care serveshte la aplicarea de lovituri intrun material rezistent (cuie piatra etc.). Muzica aspra a ciocanelor se aude departe prin sat taind vazduhul parca fara nici o piedica. AGIRBICEANU S. P. 53. Un glas ascutzit de otzel atirnat in sec tzipa scurt de afara sub lovitura repede shi fara de veste a unui ciocan metalic. HOGASH M. N. 147. Saude pe coasa cum suna ciocanul. COSHBUC P. II 21. Numai iaca intra shi Chirica pe usha cu un ciocan co dalta shi co pereche de cleshti in mina. CREANGA P. 177. ◊ (Poetic) Vom spune... Cum cinta din ciocane dimineatza SHi cite planuri mari au muncitorii. BANUSH B. 89. ◊ Ciocan mecanic = ciocan pus in mishcare de o fortza mecanica. SHeful echipei... Zimbeshte ortacilor cu bratzencleshtate Pe ciocanul mecanic care muge se zbate. DESHLIU G. 46. Ciocan cu aburi = ciocan mecanic actzionat prin fortza aburilor. Ciocanul cel mare cu aburi dadea lovituri grele care zguduiau cladirea. SADOVEANU O. III 157. Ciocan pneumatic = ciocan mecanic portativ actzionat cu aer comprimat. Ciocan de abataj = ciocan pneumatic folosit pentru spargerea rocilor. Ciocanele de abataj pacane fara intrerupere bucatzi mari de carbune se desprind din strat shi se rostogolesc pina deasupra cratzarului. BOGZA V. J. 131. ◊ Expr. A fi intre ciocan shi nicovala = a fi intro situatzie critica din care nu exista posibilitate de ieshire a se afla intre doua fortze in conflict. A sta ciocan pe (sau de) capul cuiva = a starui mult pe linga cineva pentru dobindirea unui lucru sau spre al indupleca la ceva; a bate la cap (pe cineva). Vazind k tatal sau sta mereu ciocan de capul lui k sa se stringa de pe drumuri shi sa se apuce de ceva o tuli dacasa fara sa spuie nimanui. POPESCU B. 111. 2. Nume dat unor obiecte sau instrumente care seamana k forma (uneori shi k intrebuintzare) cu ciocanul (1): a) (Sport) instrument de aruncat format dintro ghiulea defier prinsa de o coarda de sirma terminata cu un miner; b) fiecare dintre cele doua betzishoare ale tzambalului; c) fiecare dintre fusele virtelnitzei; d) unealta folosita la lipirea cu cositor a unor metale. 3. Unul dintre cele trei oscioare din urechea medie avind forma unui ciocanel.

CIOCÁN¹ ~e n. 1) Unealta formata dintrun corp greu (de metal de lemn etc.) de diferite forme fixat pe un maner cu care se lucreaza prin lovire. ~ de cizmarie. ~ de mana. ◊ A fi (sau a se afla) intre ~ shi nicovala a fi la mare stramtoare; a fi intre doua focuri. 2) Mashinaunealta folosita la prelucrarea unor materiale prin lovire. ~ mecanic. 3) Unealta care serveshte la lipirea pieselor metalice cu cositor sau cu alt aliaj. ~ de lipit. 4) Instrument sportiv format dintro sfera de metal prinsa de un cablu de sarma folosit pentru probe de aruncare. 5) inv. Dispozitiv instalat la o poarta cu ajutorul caruia ishi anuntzau venirea vizitatorii. /<sl. tzekanu

ciocan n. 1. unealta de fier cu coada de lemn spre a bate fierul; 2. veriga sau oblon in mijlocul unei portzi care se loveshte spre a se deschide poarta; 3. fam. paharel cilindric de rachiu (25 dramuri): shi dupa ce k tot omul un ciocan de rachiu trag PANN; 4. peshte cu capul largit in forma ciocanului (Zygaena malleus). [Slav. ČEKANŬ; sensul 3 (shi in sarbeshte ČOKANĬ RAKIĬE) face aluziune la forma obiectului].

2) cĭocán n. pl. e (d. cĭoc interj. care exista shi la Rushĭ shi la altzĭ Slavĭ inrudita cu vgr. týkos cĭocan shi cu týpos lovitura urma tip k cĭocnesc fatza de cĭoplesc orĭ k vgr. lykos fatza de lat. lupus lup. Din aceĭashĭ rad. vsl. rus. čekanŭ bg. čuk shi čukán cĭocan [de unde ngr. tsukáni] čekan barbie; pol. czekan pers. čugan. V. cocean. Cp. Bern. 1 159). O unealta de batut cuĭe sh. a.: cĭocan de zidar de dogar de potcovar de batut la poarta (ild. clopot) sh. a. Fig. Intre cĭocan shi nicovala intre doŭa primejdiĭ (V. maĭ 2). Paharutz tzoĭ orĭ shipushor de baut rachiŭ (k shi sirb. čokanj rakije). S. m. Zool. Un peshte marin cu capu k cĭocanu (zygáena màlleus).

ciocán² (unealta paharel) s. n. pl. ciocáne

ciocán (unealta paharel) s. n. pl. ciocáne

ciocan.

Secera shi Ciocanul

CIOCÁN s. (TEHN.) 1. (inv. shi reg.) mai. (Bate un cui cu ~ul.) 2. ciocan de lipit v. letcon; ciocan pneumatic = revolver.

CIOCÁN s. v. bratz cocean furca fus mana stalp shtiulete tarnacop tzoi.

CIOCAN s. (TEHN.) 1. (inv. shi reg.) mai. (Bate un cui cu ~.) 2. ciocan de lipit = letcon; ciocan pneumatic = revolver.

ciocan s. v. BRATZ. COCEAN. FURCA. FUS. MINA. STILP. SHTIULETE. TIRNACOP. TZOI.

ciocán (ciocane) s. n. 1. Unealta formata dintrun corp de metal prevazuta cu miner folosita la batut. 2. Ciocan de lemn mai. 3. Ciocan de poarta. 4. Tirnacop sapaliga. 5. Pivot de de virtelnitza. 6. Ciocanel percutor. 7. Con de pin. 8. Cocean shtiulete de porumb dezghiocat. 9. Tulpina de porumb care ramine in pamint dupa recoltare. 10. Cocean de zarzavat in special de varza. 11. Parte interioara necomestibila resturi de para sau mar. 12. Picior de ciuperca. 13. Pahar inalt in care se servesc bauturile mai ales tzuica de prune tzoi. 14. Peshteciocan (Zygaena malleus). 15. (Arg.) Membru viril. Megl. cioc cecan. Cuvint care coincide in acelashi timp cu posibilitatzile expresive ale radacinii cioc shi cu formatziile mai mult sau mai putzin identice din alte limbi. Cf. sl. čekanŭ bg. čukan čekan sb. čekanj čekanac; rut. rus. čekan tc. çakan mag. csákány csokány ngr. τσοϰάνα τσόϰανος alb. tšokanë. Legatura shi filiatzia acestor cuvinte este practic imposibil de stabilit. Miklosich Slaw. Elem. 52; Cihac II 54 shi DAR presupun k rom. provine din sl. (dupa Conev 66 din bg.; dupa Skok 63 din sb.); insa tot Miklosich Wander. 14 deriva forma rut. din rom. Dupa Roesler 608 izvorul cuvintului rom. trebuie cautat in tc.; dupa Philippide Bausteine 57 in ngr. shi dupa Philippide II 705 posibil in alb. in timp ce Meyer Neugr. St. II 89 shi Schuchardt ZRPh. XV 104 se gindesc la izvoare onomatopeice. Cuvintul rom. nu pare sa provina din sl. unde este vorba de o formatzie relativ moderna (cf. Berneker 135 care crede k formele sl. provin din tc.). Este mai probabil sa fie formatzii spontane care pot coincide in sl. shi in rom. caci in ambele exista conditziile necesare pentru producerea lor respectiv radacina expresiva čok shi suf. an. Pentru sensurile de „trunchi tulpina” cf. der. lui bot; sensul de „pahar tzoi” vine de la obiceiul de a ciocni paharele inainte de a se bea. Cu sensurile 712 este m. adica in acele intrebuintzari in care coincide shi se confunda cu cocean de asemenea m. Cf. cioc. Der. ciocanash s. m. (ciocanel; batz de toba; ciocanel de pian); ciocanash s. m. (miner care munceshte intro salina; planta condurash Tropaeolum maius); ciocanel s. n. (ciocan mic; batz de toba; pahar de baut tzoi; broderie la minecile iilor shi camashilor tipice); ciocani vb. (a bate repetat intrun corp tare; a bate a lovi; a bate in usha; a inchina; despre pasari a minca; a importuna a sicii a bate la cap) care sa unit cu ciocni shi de asemenea cu rus. čekaniti; ciocana s. f. (dans tipic); ciocanarie ciocanishte s. f. (porumbishte dupa ce sa cules porumbul); ciocaneala s. f. (actziunea de a ciocani); ciocanitoare s. f. (pasare ghionoaie Dryocopus Martius; morishca huruitoare); ciocanitor adj. (care ciocaneshte); ciocanitura s. f. (ciocaneala bataie); ciocanea s. f. (sitar Scolopax rusticola) a carui der. nu este clara. Ramine de lamurit shi legatura cu ciocmani vb. (a certa a dojeni) der. ciocmaneala s. f. (cearta) care cer o forma *ciocman.

in trei ciocane v. sarba.

ciocan ciocane s. n. 1. (vulg.) penis. 2. (er.) act sexual. 3. pahar special pentru masurarea bauturilor spirtoase cu capacitatea de 100 ml.

a ramane ciocan la scara expr. (adol.) a nu fi luat in seama a fi tratat cu indiferentza.

a sta ciocan pe capul cuiva expr. (adol.) a agasa / a cicali / a enerva pe cineva.

intre ciocan shi nicovala / doua focuri expr. intro situatzie dificila.