2) cĭocán n. pl. e (d. cĭoc interj. care exista shi la Rushĭ shi la altzĭ Slavĭ inrudita cu vgr. týkos cĭocan shi cu týpos lovitura urma tip k cĭocnesc fatza de cĭoplesc orĭ k vgr. lykos fatza de lat. lupus lup. Din aceĭashĭ rad. vsl. rus. čekanŭ bg. čuk shi čukán cĭocan [de unde ngr. tsukáni] čekan barbie; pol. czekan pers. čugan. V. cocean. Cp. Bern. 1 159). O unealta de batut cuĭe sh. a.: cĭocan de zidar de dogar de potcovar de batut la poarta (ild. clopot) sh. a. Fig. Intre cĭocan shi nicovala intre doŭa primejdiĭ (V. maĭ 2). Paharutz tzoĭ orĭ shipushor de baut rachiŭ (k shi sirb. čokanj rakije). S. m. Zool. Un peshte marin cu capu k cĭocanu (zygáena màlleus).