CIOCÁN¹ ciocane s. n. 1. Unealta manuala de lovire de forme shi dimensiuni variate formata dintrun corp de metal de lemn de cauciuc dur etc. ◊ Expr. A fi intre ciocan shi nicovala = a fi intro situatzie critica (din care nu exista posibilitate de ieshire). A sta ciocan pe (sau de) capul cuiva = a insista pe langa cineva; al plictisi cu insistentzele. 2. Nume dat unor obiecte sau instrumente asemanatoare k forma cu ciocanul (1). ♦ Unealta folosita la lipirea cu cositor a unor metale. ♦ Spec. (Sport) Bila de metal prinsa de o coarda de sarma terminata cu un maner folosita in probele de aruncat; p. ext. proba sportiva de atletism practicata cu aceasta bila. ♦ Spec. Fiecare dintre cele doua betzishoare ale tzambalului ale xilofonului etc. ♦ Spec. Fiecare dintre fusele vartelnitzei. 3. Unul dintre cele trei oscioare care alcatuiesc urechea medie. 4. (In sintagma) Ciocan de foc = bombardament de artilerie intens shi de scurta durata. Din sl. čekanŭ.