opțiuni
  • info

14 definiții pentru înrobit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNROBÍT, -Ă, înrobiți, -te, adj. Subjugat, aservit. – V. înrobi.

ÎNROBÍT, -Ă, înrobiți, -te, adj. Subjugat, aservit. – V. înrobi.

înrobit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: înrobi] Subjugat.

ÎNROBÍT, -Ă, înrobiți, -te, adj. Aservit, supus, subjugat din punct de vedere economic și politic.

ÎNROBÍ, înrobesc, vb. IV. Tranz. A supune, a robi, a subjuga, a aservi. – În + rob.

ÎNROBÍ, înrobesc, vb. IV. Tranz. A supune, a robi, a subjuga, a aservi. – În + rob.

înrobi vt [At: DA ms / Pzi: ~besc / E: în- + rob] A subjuga.

ÎNROBÍ, înrobesc, vb. IV. Tranz. A supune, a aservi; a robi. În goană după obținerea de profituri maxime, imperialiștii înrobesc și jefuiesc tot mai mult popoarele din aceste țări. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2564.

A ÎNROBÍ ~ésc tranz. (popoare, țări, teritorii) A lua în stăpânire (prin putere armată); a face să piardă independența; a supune; a îngenunchea; a subjuga; a aservi; a înfeuda. /în + a robi

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrobésc, imperf. 3 sg. înrobeá; conj. prez. 3 să înrobeáscă

înrobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrobésc, imperf. 3 sg. înrobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înrobeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNROBÍT adj. v. subjugat.

ÎNROBIT adj. aservit, robit, subjugat, supus, (fig.) îngenuncheat. (Popor ~.)

ÎNROBÍ vb. 1. a robi, (înv.) a prăda. (A ~ un prizonier.) 2. v. subjuga.

ÎNROBI vb. 1. a robi, (înv.) a prăda. (A ~ un prizonier.) 2. a aservi, a robi. a subjuga, a supune, (fig.) a înfeuda, a îngenunchea. (A ~ un popor străin.)

A înrobi ≠ a dezrobi, a elibera

Intrare: înrobit
înrobit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înrobit
  • ‑nrobit
  • înrobitul
  • înrobitu‑
  • ‑nrobitul
  • ‑nrobitu‑
  • înrobită
  • ‑nrobită
  • înrobita
  • ‑nrobita
plural
  • înrobiți
  • ‑nrobiți
  • înrobiții
  • ‑nrobiții
  • înrobite
  • ‑nrobite
  • înrobitele
  • ‑nrobitele
genitiv-dativ singular
  • înrobit
  • ‑nrobit
  • înrobitului
  • ‑nrobitului
  • înrobite
  • ‑nrobite
  • înrobitei
  • ‑nrobitei
plural
  • înrobiți
  • ‑nrobiți
  • înrobiților
  • ‑nrobiților
  • înrobite
  • ‑nrobite
  • înrobitelor
  • ‑nrobitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înrobit, înrobităadjectiv

etimologie:
  • vezi înrobi DEX '09 DEX '98

înrobi, înrobescverb

  • 1. Aservi, robi, subjuga, supune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aservi robi subjuga supune antonime: dezrobi elibera
    • format_quote În goană după obținerea de profituri maxime, imperialiștii înrobesc și jefuiesc tot mai mult popoarele din aceste țări. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2564. DLRLC
etimologie:
  • În + rob DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.