îmblânzire sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 409/10 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ri / E: îmblânzi] 1 (Înv) Mângâiere. 2 (Înv) Bunăvoință față de cineva Si: blândețe, îmblânzeală (2), (înv) blânzire. 3 Deprindere a unui animal (sălbatic) să se supună omului (pentru a se aduce foloase) Si: domesticire, îmblânzeală (3), (înv) blânzire. 4 Aducere în stare de blândețe Si: calmare, domolire, îmblânzeală (4), liniștire, potolire, (înv) blânzire. 5 (Fig) Atenuare a unor situații, măsuri, legi, pedepse etc. Si: îmblânzeală (5), (înv) blânzire.

îmblânzi [At: PSALT. SCH. 287 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~zesc / E: în- + blând] 1 vt (Înv) A mângâia. 2 vt A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului (pentru a aduce foloase) Si: a domestici, (înv) a blânzi. 3-4 vtr (A face să devină sau) a deveni mai blând Si: a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, (înv) a (se) blânzi. 5 vr (Fig; d. furtună, vânt, voce etc.) A scădea în intensitate Si: a se domoli, (înv) a se blânzi.

ÎMBLÎNZÍ, îmblînzesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la animale sălbatice) A face să-și piardă sălbăticia, să se obișnuiască cu omul și să se supună (într-o oarecare măsură) voinței lui. V. domestici. A îmblînzi lei și tigri. ♦ (Cu privire la oameni, la caracterul lor etc.) A face să fie blînd, a domoli, a liniști, a potoli. Cuvîntul lui Iordache înmuia inimile, le îmblînzea. CAMILAR, TEM. 105. Aducînd pitaci și colaci... a împărțit la fiecare, de ne-a îmblînzit. CREANGĂ, A. 4. De-om întîlni vreun zmeu... i-om da decorațiile noastre, ca să-l îmblînzim. ALECSANDRI, T. I 427. ◊ Refl. Glasurile se îmblînziseră. DUMITRIU, N. 54. Căpitanul se-mblînzea, Brațele-i le slobozea. ALECSANDRI, P. P. 58. ◊ Fig. De s-ar îmblînzi [furtuna], măcar numai puțin. DUMITRIU, P. F. 25.

ÎMBLÎNZÍRE s. f. Acțiunea de a îmblînzi.

A ÎMBLÂNZÍ ~ésc tranz. 1) (animale sălbatice) A face să se deprindă cu omul, să trăiască pe lângă casă și să fie folosit în avantajul acestuia; a domestici. 2) A face să se îmblânzească. [Sil. îm-blân-] /în + blând

A SE ÎMBLÂNZÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre ființe) A deveni (mai) blând; a se îmbuna. 2) fig. (despre vreme) A căpăta un caracter mai liniștit (după furtună, ploaie etc.); a se răzbuna; a se domoli; a se potoli; a se liniști; a se tempera; a se modera. /în + blând

îmblânzì v. a (se) face blând: 1. a domestici; 2. a astâmpăra, a îndulci: îmblânzindu-și glasul. Al.

îmblînzésc v. tr. Fac blînd, domesticesc. Fig. astîmpăr, liniștesc: îmĭ îmblînzesc glasu.

îmblânzíre s. f., g.-d. art. îmblânzírii

îmblânzíre s. f., g.-d. art. îmblânzírii; pl. îmblânzíri

îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă

îmblânzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmblânzeáscă

ÎMBLÂNZÍRE s. 1. v. domesticire. 2. v. calmare.

ÎMBLÂNZÍ vb. 1. v. domestici. 2. v. calma. 3. v. domoli.

ÎMBLÂNZÍ vb. v. alina, atenua, calma, descrește, diminua, domoli, liniști, micșora, modera, pondera, potoli, reduce, scădea, slăbi, tempera.

ÎMBLÎNZI vb. 1. a (se) domestici, (înv.) a (se) dumesnici, a (se) supune. (A ~ un animal sălbatic.) 2. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) liniști, a (se) potoli, (reg.) a (se) țistui, (înv.) a (se) dezmînia. (Era enervat și abia a reușit să-l ~.) 3. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) ușura, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. și reg.) a (se) mîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (Cele spuse i-au ~ durerea; a plîns și s-a ~.)

îmblînzi vb. v. ATENUA. CALMA. DESCREȘTE. DIMINUA. DOMOLI. LINIȘTI. MICȘORA. MODERA. PONDERA. POTOLI. REDUCE. SCĂDEA. SLĂBI. TEMPERA.

ÎMBLÎNZIRE s. 1. domesticire, (înv.) dumesnicire. (~ unui animal sălbatic.) 2. calmare, domolire, îmbunare, împăcare, liniștire, potolire. (~ unei persoane enervate.)