ZID ziduri s. n. Element de constructzie vertical cu grosime (relativ) mica in raport cu celelalte dimensiuni executat din caramizi din blocuri de piatra etc. ashezate ordonat unele peste altele (shi unite printrun liant) sau din beton destinat sa limiteze sa separe sau sa izoleze un spatziu ori sa sustzina alte elemente de constructzie alcatuind un perete o ingradire o fortificatzie etc. ◊ Loc. adv. Intre (cele patru) ziduri = in interiorul unei cladiri. ◊ Expr. A face zid imprejurul cuiva = a inconjura pe cineva din toate partzile pentru al apara; a se solidariza cu cineva a se uni in jurul cuiva in sustzinerea unei cauze. ◊ Zid sonic = bariera imaginara referitoare la depashirea vitezei sunetului. Din sl. zidŭ.

zid sn [At: PSALT. 276 / V: (ivr) zad zidi (reg) zadi / Pl: ~uri / E: slv зидь bg зид] 1 Element de constructzie vertical sau putzin inclinat cu grosime (relativ) mica in raport cu celelalte dimensiuni executat din caramizi din blocuri de piatra etc. ashezate ordonat unele peste altele (shi legate printrun liant) care delimiteaza sau izoleaza un spatziu sau care sustzine alte elemente de constructzie intrand in componentza unui perete a unei fortificatzii etc. Si: zidire (5) ziduire (5) zidit¹ (5) ziditura (4). 2 (Prc) Perete. 3 (Is) ~ul mortzii Spatziu special amenajat in forma cilindrica cu deschidere mai larga in partea superioara care evolueaza motociclishti acrobatzi (in reprezentatziile de circ). 4 (Is) ~ (sau ~ul) chinezesc Zid (1) uriash de aparare ridicat la granitzele Chinei incepand din Antichitate. 5 (Fig; ias) Stavila (pusa in calea influentzelor inovatoare din afara). 6 (Ics) Dea ~ul Joc de copii in care partenerii se tzin de mana formand un lantz care trece apoi pe sub bratzele fiecarui jucator. 7 (Pop; ila) De ~ Care este executat asemenea unui zid (1). 8 (Ilav) In (sau intre) (cele patru) ~uri In interiorul unei cladiri. 9 (Ie) A face ~ imprejurul cuiva A inconjura pe cineva din toate partzile pentru al apara Si: a proteja. 10 (Pex; iae) A se solidariza cu cineva. 11 (Spt) Obstacol care il formeaza jucatorii de fotbal pentru apararea portzii la executarea unei lovituri de pedeapsa. 12 (Reg; if zadi) SHantz in holda pentru scurgerea apei. 13 (Is) ~ sonic Bariera imaginara situata dincolo de viteza sunetului.

zid s.n. 1 (constr.) Element de constructzie (aproape) vertical cu grosime (relativ) mica in raport cu celelalte dimensiuni executat din caramizi beton din blocuri de piatra etc. ashezate ordonat unele peste altele (shi unite printrun liant) destinat sa delimiteze sa separe sau sa izoleze un spatziu ori sa sustzina alte elemente de constructzie alcatuind un perete o ingradire o fortificatzie etc. Acolo sint zidurile cetatzii tari inca shi bine pazite (BART). (la circ) Zidul mortzii = spatziu special amenajat in forma cilindrica cu deschidere mai larga in partea superioara care evolueaza motociclishti acrobatzi. Zid (sau zidul) chinezesc ori marele zid chinezesc v. chinezesc. Zid orb v. orb. Ziduri pelasgice v. pelasgic. ◊ Loc.adj. De zid = executat din materiale care alcatuiesc zidul. ◊ Loc.adv. Intre (sau in) (cele patru) ziduri = in interiorul unei cladiri. Nu se plinge... k intraceste ziduri vro pisica antilnit (SIO.). ◊ Expr. A face zid imprejurul cuiva = a) a inconjura pe cineva din toate partzile pentru al apara; b) fig. a se solidariza cu cineva a se uni in jurul cuiva in sustzinerea unei cauze. A pune la zid v. pune. A trai cit zidul Goliei v. trai. ◊ Compar. Pedestrimea romaneasca sta frumos k un zid de piatra tare (BALC.). ◊ Analog. Zidurile de arbori se leganau domol scinteindushi frunzele (SADOV.). ◊ Fig. Navem oshti dara iubirea de moshie e un zid (EMIN.). 2 (sport) Obstacol care il formeaza jucatorii cu trupurile lor in fatza propriei portzi cind adversarul executa unele lovituri de pedeapsa. 3 (fiz.) Zid sonic = bariera imaginara referitoare la depashirea vitezei sunetului.pl. uri. /<sl. зндъ.

ZID ziduri s. n. Element de constructzie vertical sau putzin inclinat cu grosime (relativ) mica in raport cu celelalte dimensiuni executat din caramizi din blocuri de piatra etc. ashezate ordonat unele peste altele (shi legate printrun liant) sau din beton destinat sa limiteze sa separe sau sa izoleze un spatziu ori sa sustzina alte elemente de constructzie alcatuind un perete o ingradire o fortificatzie etc. ◊ Loc. adv. Intre (cele patru) ziduri = in interiorul unei cladiri. ◊ Expr. A face zid imprejurul cuiva = a inconjura pe cineva din toate partzile pentru al apara; a se solidariza cu cineva a se uni in jurul cuiva in sustzinerea unei cauze. ◊ Zid sonic = bariera imaginara referitoare la depashirea vitezei sunetului. Din sl. zidŭ.

ZID ziduri s. n. Element de constructzie vertical sau putzin inclinat alcatuind un perete o ingradire o fortificatzie etc. executat din caramizi din blocuri de piatra ashezate ordonat unele peste altele (shi legate printrun liant) sau din beton shi destinat sa limiteze sa separe sau sa izoleze un spatziu ori sa sustzina alte elemente de constructzie. Din conac nu mai erau in picioare decit zidurile innegrite de fum. CAMIL PETRESCU O. I 64. Parea acum o cetate de piatra incununata cu turnuri scurte shi intarita intro parte cu un zid puternic. GALACTION O. I 346. Se duse binishor se strecura pe linga zid. ISPIRESCU L. 30. Pea degetelor virfuri in ietacul tainuit Intraunde zidul negru intrun arc ancremenit. EMINESCU O. I 76. ◊ Zid chinezesc v. chinezesc. ◊ Loc. adv. Intre ziduri = in interiorul in incinta unei cladiri sau (invechit) a unei cetatzi. Sa ne gindim k nu ne bucuram numai noi aici shi k intre toate zidurile de fabrici din tzara e aceeashi bucurie. DEMETRIUS C. 70. ◊ Expr. (Despre o multzime) A face zid imprejurul cuiva = a inconjura pe cineva din toate partzile pentru al apara; fig. a se solidariza cu cineva a se grupa a se uni in jurul cuiva. A pune pe cineva la zid v. pune (2). (Mold.) A trai cit zidul Goliei = a trai mult. Am sa te las sa traieshti cit zidul Goliei shi cetatea Neamtzului. CREANGA P. 324. ◊ Fig. (Sugerind ideea de bariera obstacol fortificatzie) Navem oshti dara iubirea de moshie e un zid Care nu senfioreaza dea ta spaima Baiazid! EMINESCU O. I 147. Neculcea usha proptea Zid cu spatele facea Pe totzi turciii inchidea. TEODORESCU P. P. 548. Din Suceava cind el sare Pune pieptul la hotare K un zid de aparare. ALECSANDRI P. P. 173. (Sugerind ideea de desime de coeziune a elementelor constitutive) Zidul de tzarani il privi in tacere. Apoi crescu in ei un mormait de nemultzumire. DUMITRIU N. 10. Zidul militar nici nu clipea parcar fi fost de otzel. in schimb din multzimea razvratita pornira brusc alte strigate. REBREANU R. II 253. Indata ce ajunseram aici un regiment de soldatzi turci ce faceau doua ziduri in cele doua partzi ale locului unde se afla tabara ne prezinta armele. BOLINTINEANU O. 262. (Sugerind ideea de inaltzime de masivitate) Zidul de intuneric albastru se apropia cu repeziciune. DUMITRIU P. F. 15. Se vedea zidul de apa cum se departeaza fulgerind shi bubuind. id. ib. 16. Inainte se ridica zidul verde al padurii. SADOVEANU O. I 309.

ZID ziduri s. n. Element de constructzie executat din caramizi din blocuri de piatra ashezate ordonat unele peste altele (shi legate printrun liant) sau din beton destinat sa limiteze sa separe sau sa izoleze un spatziu ori sa sustzina alte elemente de constructzie alcatuind un perete o ingradire o fortificatzie etc. ◊ Loc. adv. Intre ziduri = in interiorul unei cladiri. ◊ Expr. A face zid imprejurul cuiva = a inconjura pe cineva din toate partzile pentru al apara; fig. a se solidariza cu cineva a se uni in jurul cuiva. Slav (v. sl. zidŭ).

ZID ~uri n. Element de constructzie (din piatra beton etc.) care imprejmuieshte sau separa un spatziu un teren sau o incapere. * ~ chinezesc a) zid uriash construit in vechime la granitzele de nord ale Chinei; b) bariera riguroasa. A face ~ in jurul cuiva a) a inconjura pe cineva pentru al apara; b) a fi solidar cu cineva. /<sl. zidu

zid n. 1. lucrare de zidarie alcatuind o casa sau servind de ingradire: zidul curtzii; 2. fortificatziunea unui orash: zidurile cetatzii; 3. dea zidul joc de copii cari formeaza un lantz: cei dela margine pornesc shi trec sub bratzele fiecarui jucator. [Slav. ZIDŬ].

zid n. pl. urĭ (vsl. zidŭ). Lucrare facuta din caramizĭ orĭ petre lipite cu var saŭ cu ciment p. a forma un parete un gard sh. a. Fig. Om saŭ ceata care opune o mare fortza fizica saŭ morala: soldatziĭ formara zid in prejuru shefuluĭ lor. Zidurile cetatziĭ fortificatziunile ingraditoare ale cetatziĭ.

dzad sn vz zid

zidi¹ sn vz zid

zidi vb. IV. 1 tr. (constr.) A construi un zid; gener. a ridica o cladire; a cladi a construi. Placerea nobila de a zidi nu a lipsit unora dintre voevozi (M. I. CAR.). ◊ Fig. Potzi zidi o lumentreaga potzi so sfarami... oriceai spune Peste toate o lopata de tzarina se depune (EMIN.). ♦ (fam.) A intemeia. Poporul finlandez shia zidit cuibul in tzinuturi vaste (PER.). 2 tr. A inchide intrun zid sau intre ziduri; a astupa cu zid. Domnul SHtefan fu zidit in lacashui de marmura shi piatra (SADOV.). 3 refl. Fig. (despre nori) A se forma; a se inaltza. In rasarit se zidise o culme de nouri posomoritzi (SADOV.). 4 tr. Fig. (bis.; despre Dumnezeu) A da viatza fiintza; a crea; a plasmui. Omul... cel nou care se innoieshte spre deplina cunoshtintza dupa chipul Celui ce la zidit (BIBLIA 1688). ♦ Ext. A intrupa. • prez.ind. esc. /<sl. veche зндатн зьдатн.

zid s. n. pl. zíduri

zid s. n. pl. zíduri

zid duri.

ZID s. (CONSTR.) 1. (livr.) mur. (~ de cetate.) 2. perete. (~ al unei camere.)

ZID s. (CONSTR.) 1. (livr.) mur. (~ de cetate.) 2. perete. (~ al unei camere.)

zid (duri) s. n. 1. Element de constructzie vertical fortificatzie ingraditura. 2. Perete. Megl. zid. Sl. zidŭ (Miklosich Slaw. Elem. 23; Cihac II 472; Conev 79) cf. bg. sb. cr. slov. zid. Der. zidar s. m. (muncitor care executa zidarie) din sl. zidarĭ cf. sb. slov. zidar; zidarie s. f. (meseria zidarului; constructzie de zid); zidarit s. n. (zidarie); zidi vb. (a ridica un zid; a construi a lucra a edifica a fabrica a inaltza; a fauri a crea); din sl. zidati; ziditor s. m. (intemeietor constructor); ziditura s. f. (cladire; creatzie).

INTRA MUROS (lat.) inauntrul zidurilor (cetatzii) A te afla intra muros a trai in cadrul unei colectivitatzi.

pus la zid expr. 1. condamnat la moarte prin impushcare. 2. care este tzinta criticilor formulate de un grup de persoane.