zid (duri) s. n. 1. Element de constructzie vertical fortificatzie ingraditura. 2. Perete. Megl. zid. Sl. zidŭ (Miklosich Slaw. Elem. 23; Cihac II 472; Conev 79) cf. bg. sb. cr. slov. zid. Der. zidar s. m. (muncitor care executa zidarie) din sl. zidarĭ cf. sb. slov. zidar; zidarie s. f. (meseria zidarului; constructzie de zid); zidarit s. n. (zidarie); zidi vb. (a ridica un zid; a construi a lucra a edifica a fabrica a inaltza; a fauri a crea); din sl. zidati; ziditor s. m. (intemeietor constructor); ziditura s. f. (cladire; creatzie).