zidi vb. IV. 1 tr. (constr.) A construi un zid; gener. a ridica o cladire; a cladi a construi. Placerea nobila de a zidi nu a lipsit unora dintre voevozi (M. I. CAR.). ◊ Fig. Potzi zidi o lumentreaga potzi so sfarami... oriceai spune Peste toate o lopata de tzarina se depune (EMIN.). ♦ (fam.) A intemeia. Poporul finlandez shia zidit cuibul in tzinuturi vaste (PER.). 2 tr. A inchide intrun zid sau intre ziduri; a astupa cu zid. Domnul SHtefan fu zidit in lacashui de marmura shi piatra (SADOV.). 3 refl. Fig. (despre nori) A se forma; a se inaltza. In rasarit se zidise o culme de nouri posomoritzi (SADOV.). 4 tr. Fig. (bis.; despre Dumnezeu) A da viatza fiintza; a crea; a plasmui. Omul... cel nou care se innoieshte spre deplina cunoshtintza dupa chipul Celui ce la zidit (BIBLIA 1688). ♦ Ext. A intrupa. • prez.ind. esc. /<sl. veche зндатн зьдатн.