ZGARCÉNIE s. f. Insushirea de a fi zgarcit; caracterul omului zgarcit; avaritzie calicenie. Zgarci² + suf. enie.

zgarcenie sf [At: HELIADE L. B. I 139/9 / Pl: ~i / E: zgarci³ + enie] 1 Trasatura de caracter specifica omului zgarcit (5) Si: zgarcitura (1). 2 Pasiune de a aduna bani bogatzii prin diferite privatziuni prin economii exagerate etc. Si: avaritzie calicenie (3) calicie (3) (liv) parcimonie (rar) meschinarie (1) (pfm) carpanoshie (1) (irg) zgarcitura (4) zgarceala (2) (inv) scumpatate (1) scumpenie (1) scumpete (1) scumpie¹ (1) (inv) zgarcire (3) (reg) zgarciogeala (3) zgarnaiala zgartza (5). 3 (Ilav) Cu ~ (Exagerat de) economic (4) Si: cumpatat² (12) echilibrat (3) infranat masurat (3) moderat (1) (liv) parcimonios. 4 (Ial)In cantitate mica. 5 (Ial) Fara a exagera (in minus sau in plus) Si: cumpatat² (13).

ZGARCÉNIE zgarcenii s. f. Insushirea de a fi zgarcit; caracterul omului zgarcit; avaritzie calicenie. Zgarci² + suf. enie.

ZGARCÉNIE zgarcenii s. f. Inclinatzia de a fi zgarcit; patima zgarcitului; avaritzie. Din zgarci + suf. enie.

ZGARCÉNIE f. 1) Caracter zgarcit; avaritzie; calicie. 2) Persoana zgarcita. [G.D. zgarceniei; Sil. nie] /a (se) zgarci + suf. ~enie

zgircenie s.f. Insushirea de a fi zgircit; caracterul omului zgircit; avaritzie (inv. reg.) zgirceala zgircitura. Zgircenia lui ma dezgusta (STANCU). ◊ Loc.adv. Cu zgircenie = (exagerat de) economic; in cantitate mica; fara a exagera (in minus sau in plus). Turna vin in pahare cu zgircenie. • pl. i. g.d. iei. /zgirci² + enie.

ZGIRCÉNIE zgircenii s. f. Insushirea de a fi zgircit; avaritzie calicie. A fost socotit printre oamenii cei mai bogatzi. Zgircenia lui a ramas proverbiala. REBREANU R. I 54. Era foarte iubitor de aur imparatul acela shi sempinzise pominan lume despre grozava lui zgircenie. VLAHUTZA O. A. I 217. ◊ Fig. Astfel vedem fiarele cele mai rele supuse la o lege ce reguleaza cu mare zgircenie reproductzia lor. BOLINTINEANU O. 414.

sgarcenie f. avaritzie. [Lit. contractziune a sgarciurilor].

zgircénie f. (d. a se zgirci). Avaritzie defectu de a fi zgircit. Vechĭ shi zgirceála pl. elĭ.

zgarcénie (nie) s. f. art. zgarcénia (nia) g.d. zgarcénii art. zgarcéniei

zgarcénie s. f. (sil. ni e) art. zgarcénia (sil. nia) g.d. zgarcénii art. zgarcéniei; pl. zgarcénii

ZGARCÉNIE s. avaritzie calicenie calicie (livr.) parcimonie (rar) meschinarie (pop.) scumpenie (pop. shi fam.) carpanoshenie carpanoshie (inv.) cumplitate scumpatate scumpete scumpie. (E deo ~ proverbiala.)

Zgarcenie ≠ galantomie marinimie

ZGIRCENIE s avaritzie calicenie calicie (livr.) parcimonie (rar) meschinarie (pop.) scumpenie (pop. shi fam.) carpanoshie (inv.) cumplitate scumpatate scumpete scumpie. (E deo ~ proverbiala.)

ZGIRCENIE. Subst. Zgircenie zgircire avaritzie parcimonie (livr.) carpanoshie (depr.) calicie calicenie (rar) cumplitate (inv.). Rapacitate (livr.) cupiditate (livr.) aviditate (peior.) lacomie voracitate (fig.) arghirofilie (livr.). Zgircit zgirciob (fam.) harpagon zgiriiebrinza brinzan sticla avar carpanos (depr.) calic; arghirofil (livr.). Adj. Zgircit avar parcimonios (livr.) carpanos (depr.) calicesc (rar) cupit (reg.) hirsit (reg.) cumplit (inv.). Rapace (livr.) cupid (livr.) avid (peior.) lacom hraparetz hapsin apucator (fig.). Vb. A fi zgircit a lega paraua cu zece noduri a linge melesteul a taia firul de malai in opt a fi cumplit la bani a avea mina scurta a avea noua baieri la punga ashi minca de sub unghie a suge de sub unghii a coase petic la petic a da otzet mitzii; a se zgirci a se scumpi a se calici a se hirsi (reg.) a da k din ochii lui. Adv. Cu zgircenie cu tziriita. V. aviditate economie.