VICLESHÚG vicleshuguri s. n. Viclenie shiretlic. Din magh. hitlenség.

vicleshug sn [At: PSALT. HUR. 80^v/25 / V: (inv) fi~ hi~ hiclensh~ hiclenshig (Pl shi: hiclenshigure) hitl~ hitlensh~ (Pl shi: hitlenshugure) (reg) icleshug iclenshug (ivr) hetlianshug hiclenshag hiclinshig hicleshuga s ~shag ~sheg ~ensh~ vitlensh~ / Pl: ~uri / E: mg hitlenség] (Ivp) 1 Perfidie. 2 SHiretenie. 3 Istetzime. 4 Fapta necinstita. 5 (Ilav) Cu (sau rar prin) ~ In mod perfid. 6 (Ial) In mod shiret³. 7 (Ial) Prin inshelatorie. 8 (Pan) Viclenie (9). 9 (Inv) Afirmatzie falsa. 10 (Inv) Vorba de om pacatos Si: blasfemie (1). 11 (In legatura cu verbe k „a face” „a lucra”) Tradare. 12 (In legatura cu verbe k „a face” „a lucra”) Complot. 1314 (Iljv) Cu (sau prin) ~ (Intrun mod) lipsit de loialitate. 1516 (Iljv) (Intrun mod) lipsit de onoare (prin nerespectarea cuvantului dat).

vicleshug s.n. (inv. pop.) 1 Viclenie; shiretlic. SHiapus in gind sa descopere vicleshugul babei (CR.). ◊ Loc.adv. Cu (sau prin) vicleshug = in mod viclean; prin inshelatorie. Se apropie cu vicleshug shi puse cada cit mai aproape (VOIC.). 2 (mai ales in legatura cu vb. k „a face” „a lucra”) Tradare uneltire. Au facut vicleshug impotriva domnitorului. • pl. uri. shi (inv.) hicleshug hitleshug s.n. /<magh. hitlenség; vicleshug prin hipercorectzie.

VICLESHÚG vicleshuguri s. n. Viclenie. Din magh. hitlenség.

VICLESHÚG vicleshuguri s. n. Viclenie perfidie prefacatorie; (cu sens atenuat) shiretlic shmecherie stratagema. Vicleshugul moshneagului deodata i se lamuri cu desavirshire. SADOVEANU O. VII 116. Eu i deshirai vicleshugul lucrului cum e spre folosul lui shal tzarii. DELAVRANCEA O. II 102. Spinul vazind k i sa dat vicleshugul pe fatza se rapede k un cine turbat la HarapAlb. CREANGA P. 278. O mila fatzarnicita cu vicleshug. CONACHI P. 249.

VICLESHÚG ~uri n. Fapta care denota viclenie; truc. /<ung. hitlenség

vicleshug n. viclenie. [Ung. HITLÉNSEG perfidie].

vicleshúg n. pl. urĭ (ung. hitlenség). Viclenie. Vechĭ hicl hitl shi nshig nshug.

vicleshúg (vicle) s. n. pl. vicleshúguri

vicleshúg s. n. (sil. cle) pl. vicleshúguri

VICLESHÚG s. 1. v. ipocrizie. 2. v. subterfugiu.

VICLESHUG s. 1. duplicitate falsitate fatzarnicie ipocrizie minciuna perfidie prefacatorie viclenie (livr.) fariseism machiavelism tartuferie tartufism (rar shi fam.) machiaverlic (inv.) fatzarie prefacanie prefacatura procletzie (fig.) iezuitism mascarada. (A fost demascat ~ lui.) 2. stratagema subterfugiu shiretenie shiretlic shmecherie tertip truc viclenie (rar) shiretzie (reg.) solomonie (Ban. shi Transilv.) mishculantza (inv.) marafet maiestrie (fam.) chichitza chitzibush manevra merchez. (De ce ~ a uzat?)