prefacatorie sf [At: MARCOVICI C. 44/11 / V: (reg) prif~ / Pl: ~ii / E: prefacator + ie] Mod de comportare sau de manifestare a unei persoane lipsit de sinceritate opus adevaratelor sale convingeri shi sentimente adoptat cu scopul de a induce in eroare sau a inshela bunacredintza a cuiva Si: ipocrizie fatzarnicie simulare (inv) prefacanie (1) prefacatura (2) (ivr) prefacaciune.

PREFACATORÍE prefacatorii s. f. Mod de a se infatzisha de a vorbi de a lucra al cuiva necorespunzator cu adevaratele sale ginduri sentimente etc. cu scopul de a inshela bunacredintza a altuia; simulare. V. ipocrizie. Cugeta k mai cu marghiolii mai cu shoalda mai cu prefacatorii sanshele pe FatFrumos. ISPIRESCU L. 109. Macar o data pe saptamina trebuia so apuce migrena; nici nul taia prin cap pe Stanilescu cai prefacatorie de vreme ce el singur suferea adesea de nervi. CONTEMPORANUL VII 210.

PREFACATORÍE ~i f. 1) Lipsa de sinceritate; fatzarnicie; ipocrizie; duplicitate. 2) Stare a celui care se preface. 3) Comportare de om prefacut. /prefacator + suf. ~ie

prefacatorie f. ipocrizie.

prefacatoríe f. (d. prefac prefacut). Ipocrizie fatzarnicie simularea unor sentimente care nu le aĭ.

prifacatorie sf vz prefacatorie

prefacatoríe s. f. art. prefacatoría g.d. art. prefacatoríei; pl. prefacatoríi art. prefacatoríile

prefacatoríe s. f. art. prefacatoría g.d. art. prefacatoríei; pl. prefacatoríi art. prefacatoríile

PREFACATORÍE s. 1. v. ipocrizie. 2. v. simulare.

PREFACATORIE s. 1. duplicitate falsitate fatzarnicie ipocrizie minciuna perfidie viclenie vicleshug (livr.) fariseism machiavelism tartuferie tartufism (rar shi fam.) machiaverlic (inv.) fatzarie prefacanie prefacatura procletzie (fig.) iezuitism mascarada. (A fost demascata ~ lui.) 2. simulare simulatzie (inv.) prefacanie. (E o simpla ~.)