fatzarnicie sf [At: NEAGOE INV. ap. GCR I 169/9 / Pl: ~ii / E: fatzarnic + ie] 1 (Inv) Partinire (la judecata). 2 Ipocrizie.

FATZARNICÍE fatzarnicii s. f. Lipsa de sinceritate purtare atitudine prefacuta ipocrita; prefacatorie ipocrizie duplicitate. Avea nishte ochi nespus de blinzi shi de copilaroshi... fara nici un amestec de viclenie sau de fatzarnicie. GALACTION O. I 85. Fatzarnicia Prea iar fi grozav deadinca shi de el mash ingrozi Dacan stare ar fi deacestea neclipind a ne urzi. DAVILA V. V. 80. El era cu inima curata shi fara fatzarnicie. ISPIRESCU L. 137.

FATZARNICÍE ~i f. Caracter fatzarnic; lipsa de sinceritate; prefacatorie; ipocrizie; falsitate; duplicitate. [Art. fatzarnicia; G.D. fatzarniciei; Sil. cie] /fatzarnic + suf. ~ie

fatzarnicie f. fatzarie.

fatzarnicíe f. Ipocrizie prefacatorie. Maĭ rar fatzarie.

fatzarnicíe s. f. art. fatzarnicía g.d. art. fatzarnicíei; pl. fatzarnicíi art. fatzarnicíile

fatzarnicíe s. f. art. fatzarnicía g.d. art. fatzarnicíei; pl. fatzarnicíi art. fatzarnicíile

FATZARNICÍE s. v. ipocrizie.

FATZARNICIE s. duplicitate falsitate ipocrizie minciuna perfidie prefacatorie viclenie vicleshug (livr.) fariseism machiavelism tartuferie tartufism (rar shi fam.) machiaverlic (inv.) fatzarie prefacanie prefacatura procletzie (fig.) iezuitism mascarada. (A fost dovedita ~ lui.)

Fatzarnicie ≠ sinceritate

fatzarnicíe fatzarnicii s. f. Lipsa de sinceritate; atitudine prefacuta ipocrita; ipocrizie falsitate. ♦ (Bis.) Pacat greu care constituie o piedica in calea mantuirii shi duce la ratacire shi erezie. Din fatzarnic + suf. ie.