VÉSHNIC A veshnici ce adj. Care exista de totdeauna shi va exista intotdeauna; etern. ◊ Somnul cel veshnic = moartea. ♦ (Prin exagerare) Care are durata lunga; continuu permanent. ♦ (Adverbial) intruna mereu necontenit. [Var.: (inv. shi pop.) vécinica adj.] Din sl. vĕčinŭ.

veshnic ~a a [At: PSALT. 336 / V: (ivp) vecinic (Pl shi: inv vecinici sfn) (ivr) veacinic vecinec / Pl: ~ici ~ice / E: slv вѣчьнъ] 1 a (Mai ales in religia creshtina; d. Dumnezeu) Care exista in afara timpului independent de orice determinare cronologica Si: atemporal (4) etern (1) (inv) vecuitor (1). 2 a (Bis; inv; is) Imparatul (ori Stapanul) (Cel) Vecinic sau Vecinicul Imparat (ori Parinte) (ivr) Vecinica Marire Dumnezeu (1). 3 a Care apartzine lui Dumnezeu. 4 a Care este de esentza divina. 5 a Care este oranduit de Dumnezeu. 6 a (Ivr; is) Judecata cea vecinica Judecata de apoi. 7 sm (Bis; precedat de ara „cel”) Dumnezeu. 8 sn (Bis; shis cele veshnice) Ceea ce apartzine lui Dumnezeu. 9 sn (Bis; shis cele veshnice) Ceea ce este propriu existentzei de dupa moarte a credincioshilor. 10 a (D. oameni; ie) A se muta (sau a trece a se duce) la cele ~ice A muri¹. 11 a (D. materie lumea materiala elemente ale naturii fenomene naturale etc.; adesea poetic) Care exista din toate timpurile shi va exista totdeauna Si: etern (8) (inv) vecuitor (2). 12 a (D. lucruri stari actziuni etc.; adesea prin exagerare sau poetic) Care (se considera k) nu va inceta niciodata sa existe Si: etern (9) (inv) vecuitor (3). 13 a (D. lucruri stari actziuni etc.; adesea prin exagerare sau poetic) Care va dainui (in amintirea posteritatzii) tot timpul care va urma sau un timp foarte lung. 14 a (Is) Somnul cel ~ ~ul somn (ori repaus) ~k odihna Moartea. 15 a (Inv; ie) A dormi (sau a zacea) de somnul cel ~ A fi mort. 16 a (Bis; is) ~k (lui sau ei lor) pomenire Formula de rugaciune prin care Dumnezeu este implorat sa nui uite pe cei mortzi la judecata de apoi. 17 a (Bis; ias) Cantare bisericeasca de incheiere a slujbei de inmormantare sau de parastas. 18 a (Fam; gmtz sau irn; ias) Se spune atunci cand cineva sau ceva este considerat definitiv pierdut. 19 a (Is) Locash ~ Mormant. 20 a (Inv; d. proprietatzi; ie) A stapani in vecinica (sau vecinica) vreme A avea dreptul de a stapani pentru totdeauna. 21 a (Icn; ilav) In vecinica vreme Niciodata. 22 a (In epoca feudala din TZarile Romane; d. titluri functzii proprietatzi etc.) Care apartzine (prin contract) unei persoane pana la sfarshitul vietzii shi se transmite shi urmashilor. 23 a (In epoca feudala din TZarile Romane; d. persoane apartzinand anumitor categorii sociale) Care ishi pastreaza (prin contract) titlul functzia conditzia sociala etc. pe viatza transmitzandule shi urmashilor. 24 a (Prin exagerare) Caruia nu i se poate prevedea sfarshitul Si: etern (21) (ivr) vecinicit (1). 25 a (Prin exagerare) Care se repeta fara intrerupere Si: continuu (1) neincetat (1) permanent (1) neintrerupt (ivr) vecinicit (2). 26 a (Prin exagerare) Care plictiseshte prin repetitzie Si: etern (24) monoton (ivr) vecinicit (3). 27 a (Prin exagerare) Care este familiar binecunoscut cuiva. 28 a (D. persoane) Care este intro anumita situatzie (de) un timp (foarte) lung. 29 a (D. persoane) Care este statornic. 30 a (Reg; ie) A fi vecinic cu caciula pe cap A fi mandru. 31 a (D. persoane; preceda subtantivul care il determina) A carui prezentza undeva sau langa cineva este permanenta (plictisind sau agasand). 32 a (D. obiecte; preceda subtantivul determinat care de obicei este insotzit shi de un aps) Care este in permanentza asociat cu cineva sau cu ceva. 33 a (D. obiecte; preceda subtantivul determinat care de obicei este insotzit shi de un aps) Care este mereu acelashi. 34 av Necontenit. 35 av Totdeauna.

veshnic a adj. I (exprima durata absoluta) 1 (despre materie lumea materiala elemente ale naturii fenomene naturale etc.; adesea poet.) Care exista de totdeauna shi va exista intotdeauna; caruia experientza umana i recunoashte sau i atribuie existentza din totdeauna shi pentru totdeauna; etern. Izvoarele cele reci shi veshnice care tzishnesc din inima muntelui (SADOV.). ◊ (adv.) Stelele... vecinic pe ceruri colindeaza (EMIN.). 2 (bis.; despre Dumnezeu) Care exista in afara timpului; a carui existentza nu se supune nici unei determinari cronologice; etern. Inaintea Vecinicului Parinte (ALECS.). ♦ Care apartzine lui Dumnezeu; care este de esentza divina; care este dat orinduit de Dumnezeu. ♦ Judecata cea Veshnica = Judecata de Apoi. Viatza cea veshnica v. viatza. ♦ (subst. m.; precedat de art.adj. „cel”; nm.pr.) Dumnezeu. Mergetzi inaintea Celui Vecinic sa juratzi sfinta unire (MARC.). ♦ (subst. n.) Ceea ce apartzine lui Dumnezeu; ceea ce este caracteristic propriu existentzei de dupa moarte a credincioshilor. Numai moartea... Sa ne descopere mintzei a vecinicului taine poate (CON.). ◊ Expr. A se muta (sau a trece a se duce) la cele veshnice = (despre oameni) a muri. II (exprima permanentza unui lucru a unei stari a unei actziuni a unei situatzii a unui sentiment etc.) 1 Exager. (despre sentimente stari atitudini fapte etc. ale oamenilor; de obicei preceda subst. determ.) Caruia nu i se poate cunoashte sau prevedea sfirshitul; care exista care dureaza fara a se intrerupe shi fara a se schimba in timp; care pare sa nu aiba sfirshit; care se repeta fara intrerupere. Veshnicul ei suris de placere ne apare k o sfidare (VIANU). ♦ (despre persoane) Care este intro anumita stare situatzie postura (fatza de cineva) (de) un timp indelungat; care este constant statornic. Smarandache veshnicul purtator de shtiri (CAL.). ♦ (adv.) Intruna mereu necontenit; totdeauna de fiecare data. Veshnic are cineva interes sashi aduca o ruda (K. PETR.). 2 A carui existentza sau durata nu are sfirshit; care (se considera k) nu va inceta niciodata sa existe; care va dainui va dura va rezista tot timpul care va urma sau un timp foarte lung; etern. Izvorul veshnic al tuturor inspiratziilor adevarate (MAIOR.). ◊ Veshnica (lui sau a ei a lor) pomenire = a) (bis.) formula de rugaciune prin care Dumnezeu este implorat sa nu uite pe cei mortzi la Judecata de Apoi; cintare bisericeasca de incheiere a slujbei de inmormintare sau de parastas; b) (glum. iron.) se spune cind cineva sau ceva este considerat definitiv pierdut. Focul veshnic v. foc. Linishte veshnica v. linishte. Somnul (cel) veshnic v. somn. Viatza veshnica v. viatza. ◊ Expr. A zacea (de) somnul cel veshnic = a fi mort. 3 (in Ev. Med. in TZarile Rom.; despre titluri functzii proprietatzi etc.) Care apartzine (prin contract) unei persoane pina la sfirshitul vietzii shi se transmite shi urmashilor. ♦ (despre persoane apartzinind unor categorii sociale) Care ishi pastreaza (prin contract) titlul functzia conditzia sociala etc. pe viatza transmitzindule shi urmashilor. • pl. ci ce. shi (inv.pop.) vecinic a adj. /<slav. вѣуьнъ.

VÉSHNIC A veshnici e adj. Care exista de totdeauna shi va exista intotdeauna; etern. ◊ Somnul cel veshnic = moartea. ♦ (Prin exagerare) Care are durata lunga; continuu permanent. ♦ (Adverbial) Intruna mereu necontenit. [Var.: (inv. shi pop.) vécinic a adj.] Din sl. vĕčinŭ.

VÉSHNIC A veshnici e adj. (SHi in forma vecinie) Care exista de totdeauna shi va exista intotdeauna; etern. Din sinul vecinicului ieri Traieshte azi ce moare. EMINESCU O. I 178. Vecinie este numai riul. id. ib. 157. Somnul cel veshnic = somnul mortzii moarte. ♦ De lunga durata continuu permanent. Pe insula era primavara veshnica; un april care nu pleca niciodata din iasomie. BASSARABESCU V. 142. La veshnice prefaceri se pleaca toata firea. BELDICEANU P. 133. Can vecinica fratzie Sufletumi senchina tzie. ALECSANDRI P. I 211. ♦ (Adverbial) Intruna mereu necontenit neincetat. Poposind putzin la Cishmeaua Mortului unde picura veshnic apa de izvor. REBREANU I. 9. Nu au popasuri gindurile mele Samintza lor se zbate veshnic noua. GOGA C. P. 6. SHi furcile de la fintini Stau veshnic neclintiten soare. DEMETRESCU O. 72. Varianta: vécinic a adj.

VÉSHNIC ~k (~ci ~ce) Care dureaza in veci; cu existentza permanenta; etern. /<sl. vĕtzinu

veshnic v. V. vecinic.

véshnic a adj. (vsl. vĭečĭnŭ cu sufixu nic de unde s’a facut vecĭnic forma veche azĭ veshnic; bg. vĭečen rus. vĭečnyĭ. V. veac. Cp. cu pashnic). Etern: vĭatza viitoare e veshnica. Perpetuŭ de vecĭ: proprietate veshnica. (V. uric 1). Veshnica pomenire ultima rugacĭune care li se cinta mortzilor. Fam. Iron. A cinta cuĭva veshnica pomenire aĭ prezice sfirshitu: opozitziunea cinta guvernuluĭ veshnica pomenire. Adv. Aicĭ veshnic bate vintu.

vecinic ~a a vz veshnic

vecinic a adj. v. veshnic.

vecinic (veshnic) a. etern: vieatza vecinica. [Tras din slav. VĬEČĬNŬ etern].

vecĭnic V. veshnic.

véshnic adj. m. pl. véshnici; f. véshnica pl. véshnice

véshnic adj. m. pl. véshnici; f. sg. véshnica pl. véshnice

veshnic

veshnic.

VÉSHNIC adj. adv. 1. adj. etern nemuritor nepieritor nesfarshit neuitat perpetuu viu (livr.) sempitern (inv.) neapus pururelnic nesavarshit (fig.) nestins. (O amintire ~.) 2. adv. etern pururi totdeauna. (~ va ramane in inimile noastre.) 3. adj. v. continuu. 4. adv. v. continuu. 5. adv. v. intotdeauna.

VESHNIC adj. adv. 1. adj. etern nemuritor nepieritor nesfirshit neuitat perpetuu viu (livr.) sempitern (inv.) neapus pururelnic nesavirshit (fig.) nestins. (O amintire ~.) 2. adv. etern pururi totdeauna. (~ va ramine in inimile noastre.) 3. adj. continuu etern necontenit necurmat neincetat neintrerupt nesfirshit permanent perpetuu (inv. shi reg.) mereu (reg.) necunten (inv.) neincontenit neprecurmat nesavirshit pururelnic. (O lupta ~ intre contrarii.) 4. adv. continuu incontinuu intruna mereu necontenit necurmat neincetat neintrerupt neobosit neostenit permanent pururi (inv. shi reg.) nepristan (reg.) hojma necunten (inv.) neaparat nelipsit. (Se mishca ~.) 5. adv. continuu incontinuu intotdeauna intruna mereu necontenit neincetat permanent pururi totdeauna (pop.) necurmat. (Eram ~ impreuna.)

Veshnic ≠ efemer temporar vremelnic

AD PERPETUAM REI MEMORIAM (lat.) spre veshnica aducere aminte a acestei fapte Text utilizat pe inscriptziile comemorative.

AD VITAM AETERNAM (lat.) pentru viatza veshnica Pentru totdeauna pentru vecie.