veshnic a adj. I (exprima durata absoluta) 1 (despre materie lumea materiala elemente ale naturii fenomene naturale etc.; adesea poet.) Care exista de totdeauna shi va exista intotdeauna; caruia experientza umana i recunoashte sau i atribuie existentza din totdeauna shi pentru totdeauna; etern. Izvoarele cele reci shi veshnice care tzishnesc din inima muntelui (SADOV.). ◊ (adv.) Stelele... vecinic pe ceruri colindeaza (EMIN.). 2 (bis.; despre Dumnezeu) Care exista in afara timpului; a carui existentza nu se supune nici unei determinari cronologice; etern. Inaintea Vecinicului Parinte (ALECS.). ♦ Care apartzine lui Dumnezeu; care este de esentza divina; care este dat orinduit de Dumnezeu. ♦ Judecata cea Veshnica = Judecata de Apoi. Viatza cea veshnica v. viatza. ♦ (subst. m.; precedat de art.adj. „cel”; nm.pr.) Dumnezeu. Mergetzi inaintea Celui Vecinic sa juratzi sfinta unire (MARC.). ♦ (subst. n.) Ceea ce apartzine lui Dumnezeu; ceea ce este caracteristic propriu existentzei de dupa moarte a credincioshilor. Numai moartea... Sa ne descopere mintzei a vecinicului taine poate (CON.). ◊ Expr. A se muta (sau a trece a se duce) la cele veshnice = (despre oameni) a muri. II (exprima permanentza unui lucru a unei stari a unei actziuni a unei situatzii a unui sentiment etc.) 1 Exager. (despre sentimente stari atitudini fapte etc. ale oamenilor; de obicei preceda subst. determ.) Caruia nu i se poate cunoashte sau prevedea sfirshitul; care exista care dureaza fara a se intrerupe shi fara a se schimba in timp; care pare sa nu aiba sfirshit; care se repeta fara intrerupere. Veshnicul ei suris de placere ne apare k o sfidare (VIANU). ♦ (despre persoane) Care este intro anumita stare situatzie postura (fatza de cineva) (de) un timp indelungat; care este constant statornic. Smarandache veshnicul purtator de shtiri (CAL.). ♦ (adv.) Intruna mereu necontenit; totdeauna de fiecare data. Veshnic are cineva interes sashi aduca o ruda (K. PETR.). 2 A carui existentza sau durata nu are sfirshit; care (se considera k) nu va inceta niciodata sa existe; care va dainui va dura va rezista tot timpul care va urma sau un timp foarte lung; etern. Izvorul veshnic al tuturor inspiratziilor adevarate (MAIOR.). ◊ Veshnica (lui sau a ei a lor) pomenire = a) (bis.) formula de rugaciune prin care Dumnezeu este implorat sa nu uite pe cei mortzi la Judecata de Apoi; cintare bisericeasca de incheiere a slujbei de inmormintare sau de parastas; b) (glum. iron.) se spune cind cineva sau ceva este considerat definitiv pierdut. Focul veshnic v. foc. Linishte veshnica v. linishte. Somnul (cel) veshnic v. somn. Viatza veshnica v. viatza. ◊ Expr. A zacea (de) somnul cel veshnic = a fi mort. 3 (in Ev. Med. in TZarile Rom.; despre titluri functzii proprietatzi etc.) Care apartzine (prin contract) unei persoane pina la sfirshitul vietzii shi se transmite shi urmashilor. ♦ (despre persoane apartzinind unor categorii sociale) Care ishi pastreaza (prin contract) titlul functzia conditzia sociala etc. pe viatza transmitzindule shi urmashilor. • pl. ci ce. shi (inv.pop.) vecinic a adj. /<slav. вѣуьнъ.