VÉSHNIC A veshnici e adj. (SHi in forma vecinie) Care exista de totdeauna shi va exista intotdeauna; etern. Din sinul vecinicului ieri Traieshte azi ce moare. EMINESCU O. I 178. Vecinie este numai riul. id. ib. 157. Somnul cel veshnic = somnul mortzii moarte. ♦ De lunga durata continuu permanent. Pe insula era primavara veshnica; un april care nu pleca niciodata din iasomie. BASSARABESCU V. 142. La veshnice prefaceri se pleaca toata firea. BELDICEANU P. 133. Can vecinica fratzie Sufletumi senchina tzie. ALECSANDRI P. I 211. ♦ (Adverbial) Intruna mereu necontenit neincetat. Poposind putzin la Cishmeaua Mortului unde picura veshnic apa de izvor. REBREANU I. 9. Nu au popasuri gindurile mele Samintza lor se zbate veshnic noua. GOGA C. P. 6. SHi furcile de la fintini Stau veshnic neclintiten soare. DEMETRESCU O. 72. Varianta: vécinic a adj.