tzarai¹ [At: MOLNAR D. 300/25 / V: (reg) ~rai tzirai tzirii tzarai ~rui / Pzi: tzarai (rar) tzaraiesc / E: tzar² + ai] 12 vif (D. lichide sau materii in stare de pulbere) A cadea sau a face sa curga picatura cu picatura bob cu bob cu intermitentze (producand un zgomot caracteristic). Si: tzurui (1). 3 viu A bura. 4 vi (D. vaca) A lasa laptele la muls sa curga cate putzin. 5 vt A da drumul cu incetul in cantitatzi mici Si: a tzurui (3). 6 vi A produce un zgomot caracteristic la scurgerea unui shiroi Si: a tzurui (2). 7 vi A scoate putzin cate putzin din ceva. 8 vi (D. insecte shi d. unele pasari; pan rar d. persoane) A scoate sunete caracteristice repetate scurte shi ascutzite Si: a sfarai a tzatzai² (1) (reg) a tzartzai. 9 vi (Reg) Ai tziui cuiva urechea. 10 vi (D. sonerie) A zbarnai. 11 vi (Rar; d. instrumente muzicale cu coarde) A rasuna in vibratzii scurte shi tremuratoare lipsite de adancime Si: (reg) a tzatzai² (11). 1213 vti (D. instrumentishti) A canta facand instrumentele sa tzaraie (11).

A TZARA͹ pers.3 tzaraie 1. intranz. 1) (despre lichide mai ales despre apa) A curge picatura cu picatura producand un zgomot caracteristic. 2) A ploua marunt shi des; a tzartzara. 3) (despre insecte) A scoate sunete repetate scurte shi ascutzite caracteristice speciei; a face „tzarrrtzarrr”; a sfarai. 4) rar v. a TZARLAI. 5) (despre sonerie) A produce un sunet prelung; a zbarnai. 2. tranz. A face sa cada o picatura sau sa curga putzin cate putzin; a da drumul cu incetul. /tzar + suf. ~i

tzarai v vz tzarai

tzarui v vz tzarai¹

tzirai v vz tzarai¹

tzirii v vz tzarai¹

TZIRI͹ pers. 3 tzíriie shi tziriieshte vb. IV. Intranz. 1. A cadea picatura cu picatura a curge cite putzin cu intermitentza (shi producind un zgomot caracteristic). Ploaia de toamna tziriia subtzire. SADOVEANU O. I 385. Picaturile tziriind in strashina hanului dupa furtuna naprasnica de peste zi. C. PETRESCU A. R. 188. ◊ Fig. In incapere lampa era trasa; O lumina somnoroasa spalacita tziriia k o negura tomnateca peste lucrurile adormite. DAN U. 22. ♦ A lasa sa curga apa de care este patruns sau imbibat a se scurge de apa pe incetul (facind un zgomot caracteristic). Soarele batea de catre amiaza shi streshinile din sat de la Tarcau tziriiau sticlind shiraguri de margele vii. SADOVEANU B. 113. ♦ Impers. A bura a burnitza. Afara tziriia marunt din picla fumurie. SADOVEANU O. III 93. ♦ Tranz. A face sa curga putzin cite putzin a da drumul pe incetul in cantitatzi mici. Cind vad k incepe sa fiarba tziriie... faina din mina. PAMFILE I. C. 24. 2. (Despre insecte mai ales despre greieri shi cosashi shi despre unele pasari) A scoate sunete repetate caracteristice scurte ascutzite shi tremuratoare. Prin ierburile foshnitoare tziriiau cosashii. CAMILAR N. I 107. Greierii tziriie monoton in linishtea mare; inginarea lor trista pare k izvorashte din negura veacurilor. SADOVEANU O. I 284. Se putea auzi cum tziriiau shi forfoteau ginganiile. CARAGIALE O. III 52. Cind tziriiesc vrabiile are sa se strice vremea. SHEZ. VI 62. ◊ (Prin analogie rar despre persoane) Care bomboana? Ce bomboana? tzirii fetitza. SADOVEANU O. VIII 233. ◊ Fig. SHi in cea dintii clipa de revarsare a luminii grija care tziriie la urechea plugarului k un greier il scoala. GIRLEANU L. 37. Amintiri TZiriiesc incet k greieri Printre negre vechi zidiri. EMINESCU O. I 105. 3. (Despre sonerii) A suna a zbirnii ushor tremurat. 4. (Rar despre instrumente cu coarde) A rasuna in vibratzii scurte shi tremuratoare lipsite de adincime; (despre muzicantzi) a cinta in acest mod. TZiriia nesigur cu arcushul pe strune. REBREANU I. 21.

tzíriĭ shi (maĭ rar) ĭésc a í v. intr. (imit. de forma luĭ ciriĭ miriĭ piriĭ. Bg. cirikam cŭrkam ciripesc; sirb. cúriti a picura. V. tzir 2 tzirliĭ tzuruĭ shi cĭuruĭ 2). Fac tzir: ploaĭa tziriĭa din streshina greĭeriĭ tziriĭaŭ in ĭarba gardishtiĭ tziriĭaŭ din „tzignale” soneria tziriĭa mereŭ.

tziriít a adj. Cu tremuraturĭ cu intermitentze: shuĭeratura tziriita. Iron. Dat cite putzin: mincare tziriita. Adv. TZiriind: cind tornĭ tziriit se face spuma. Cu tziriita cite putzin: eŭ tzĭam dat baniĭ gramada shi tu miĭ daĭ cu tziriita.

+tzarai² (a ~) (a canta) vb. ind. prez. 1 shi 2 sg. tzarai 3 tzaraie imperf. 1 tzaraiam; conj. prez. 1 shi 2 sg. sa tzarai 3 sa tzaraie

!tzaraí (a ~) vb. ind. prez. 3 sg. tzaraie imperf. 3 sg. tzaraiá; conj. prez. 3 sa tzaraie

tzaraí (a picura a tzese) vb. ind. prez. 3 sg. tzaraie/tzaraiéshte imperf. 3 sg. tzaraiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. tzaraie/tzaraiásca

tzirii (ind. prez. 3 sg. shi pl. tziriie)

tzaraesc rae 3 raiam 1 imp.

TZARAÍ vb. 1. v. picura. 2. v. bura. 3. (rar) a sfarai a tzatzai. (Greierii ~.) 4. v. suna.

TZIRII vb. 1. a picura a tzircii. (Chiuveta ~.) 2. a bura a burnitza a tzircii (inv. shi pop.) a roura (reg.) a burui (inv.) a roua (fig.) a cerne. (Afara ~.) 3. (rar) a sfirii a tzitzii. (Greierii ~.) 4. a suna a zbirnii. (~ soneria telefonul.)

tzaraí tzaraiesc vb. intranz. 1. A curge slab a picura. 2. A ploua marunt. 3. A produce un zgomot strident. Din tzar creatzie expresiva ce imita tziuitul (DEX) + suf. ai (MDA).

tzaraí tzaraiesc vb. intranz. 1. A curge slab a picura. 2. A ploua marunt. 3. A produce un zgomot strident. Din tzar creatzie expresiva ce imita tziuitul (DER).