TZÁNDARA tzandari s. f. Bucatzica (subtzire shi lunguiatza) care se desprinde sau care sare dintrun lemn dintro piatra etc. prin cioplire sau spargere; ashchie. ◊ Expr. Ai sari (cuiva) tzandara = a se infuria a se supara. [Var.: (reg.) tzándura tzandara s. f.] Din sas. zänder (<germ. Zunder) magh. candra.

tzandara sf [At: MOLNAR D. 50/4 / V: (pop) ~dura (Pl: tzanduri tzandure) (inv) ~dara ~dera (reg) ~dara tzan~ tzendura sf ~dar ~dur (Pl: ~duri) smn ~dra zandura (Pl: zanduri) sf zandur sn / Pl: tzandari (reg) ~ri tzandare / E: sas zander (ger Zunder)] 1 Bucata mica (subtzire shi lunguiatza) care se desprinde dintrun lemn dintrun os dintro piatra etc. prin cioplire spargere lovire etc. Si: ashchie (1) smicea (inv) otzapoc (reg) salca¹ salanga scaborca sclepenitza tzashca (1). 2 (Ie) Ai sari (cuiva) ~ra A se infuria. 3 (Rar; ie) A avea o ~ra in cap A fi indispus. 4 (Rar) Schija. 5 (Reg) TZeapa care intra sub piele sau sub unghie. 6 (Reg) Bucata mica neinsemnata. 7 Bucata dintrun obiect de sticla de faiantza de lut etc. spart Si: ciob (1) harb (2) spartura (reg) breanc tioc. 8 (Reg) Bucata despicata dintrun lemn sau dintro scandura avand diferite intrebuintzari. 9 (Reg) Vergea care se bate pe peretzii de barne ai cladirilor pentru a fixa tencuiala sau lipitura. 10 (Reg) Fiecare dintre bucatzile de lemn ashezate intrun gard. 11 (Inv; csc) Lemn pentru foc. 12 (If tzandara) Numele unui dans popular din Banat.

TZÁNDARA tzandari s. f. Bucatzica (subtzire shi lunguiatza) care se desprinde sau care sare dintrun lemn dintro piatra etc. prin cioplire sau spargere; ashchie. ◊ Expr. Ai sari (cuiva) tzandara = a se infuria a se supara. [Var.: (reg.) tzándura tzandara s. f.] Din sas. zänder (< germ. Zunder) magh. candra.

TZÁNDARA tzandari s. f. Bucata (mica subtzire shi lunguiatza) care se desprinde sau sare dintrun lemn dintro piatra etc. prin cioplire spargere sau lovire (v. ashchie surcea); bucata sparta dintrun obiect de sticla sau de ceramica (v. ciob). Deodata un geam zbura in tzandari. DUMITRIU N. 111. Adesea... ieshea la iveala cite o tzandara de oala roshie. GALACTION O. I 115. De spaima a scapat din mina un clondir care sa facut tzandari. BRATESCUVOINESHTI I. 81. El rascolea jaratecul cu o tzandara de lemn. ISPIRESCU L. 248. Trinteshte paharul pe masa de marmura prefacindul in tzandari. CARAGIALE O. II 237. ◊ Fig. Sa nuncerce vrajmashul sa satinga de noi cal facem tzandari! V. ROM. noiembrie 1953 156. ◊ Expr. Ai sari (cuiva) tzandara = a se aprinde de minie a se supara a se infuria. Cind i sarea tzandara nu mai tzinea in sama nimic. SADOVEANU O. VI 207. Din nimic i sare tzandara.BASSARABESCU S. N. 190. Variante: tzándura tzanduri (MARIAN I. 202 SHEZ. III 235) tzíndara (REBREANU R. II 203) tzíndra (SBIERA P. 322) s. f.

TZÁNDARA tzandari f. Bucatzica subtzire care se desprinde dintrun material casabil (in procesul prelucrarii) sau dintrun obiect spart. ◊ A face tzandari a) a sparge ceva in bucatzi mici; b) a distruge. Ai sari (cuiva) ~a a se supara foarte tare; a se infuria. [G.D. tzandarii] /<sash. zander germ. Zunder

tzandara f. 1. ashchie de lemn; 2. fig. pricina de cearta: din ceva atuncia tzandara imi sare PANN. [Origina necunoscuta].

tzándara (vest) shi tzándura (est) f. pl. ĭ (sas. zander ashchie de atzitzat focu; germ. zunder ĭasca de atzitzat focu. Cp. cu maldar ur. Dac. 3. 709). Sfaramatura de sticla de portzelan de lut de spija de lemn (cind loveshtĭ cu toporu): paharuluĭ ĭa sarit tzandura. Fig. Atzĭ sari tzandura a te formaliza a te infuria. V. ashchie.

TZANDARA s. f. v. tzandara.

tzandara sf vz tzandara

tzandara sf vz tzandara

tzandera sf vz tzandara

tzandra sf vz tzandara

tzandur smn vz tzandara

tzandura sf vz tzandara

tzandara sf vz tzandara

tzendura sf vz tzandara

zándura sf vz tzandara

TZANDARA s. f. v. tzandara.

TZÍNDARA s. f. v. tzandara.

TZÍNDRA s. f. v. tzandara.

tzándara s. f. g.d. art. tzắndarii; pl. tzắndari

tzándara s. f. g.d. art. tzandarii; pl. tzandari

tzandara pl. tzandari

tzandara tzandari.

TZÁNDARA s. 1. v. surcea. 2. v. ciob.

TZANDARA s. 1. ashchie surcea surcica (pop.) zburatura (reg.) puzderie sfarghie (Transilv.) salca (prin vestul Transilv.) salinga (Transilv.) scarimba (prin Bucov.) sclepnitza (Transilv. shi Mold.) scoartza (inv.) otzapoc. (Sare o ~ de la taiatul lemnelor.) 2. ciob hirb spartura (reg.) breanc (Ban.) tioc. (~ dintro oala de lut.)

tzándara (tzắndari) s. f. Ashchie bucatzica. Var. Mold. tzandura Banat tzandra shi der. Origine incerta. Probabil e vorba de o formatzie expresiva k fleandura; in acest caz ar fi un simplu dublet al lui tzundra tzoandra „bucata”. Se considera der. din slov. condra sau mag. candra cond(o)ra (Cihac II 429; Tiktin); dar aceste cuvinte ar putea proveni din rom. cum in mod precis provin din rut. cyndra (Candrea Elemente 409) shi ngr. σιόντρα (Meyer Neugr. St. II 78). Der. din sas. Zander < germ. Zunder „mesha” (Lacea Dacor. III 709; Scriban) este improbabila. Der. tzandari vb. (a face sa sara tzandari); tzandarica s. f. (ashchie; s. m. Pinocchio personaj celebru al lui C. Collodi); tzandaros adj. (cu tzandari; iritabil sensibil).

ai sari (cuiva) mushtarul / tzandara expr. a se enerva.