TZÁNDARA tzandari s. f. Bucata (mica subtzire shi lunguiatza) care se desprinde sau sare dintrun lemn dintro piatra etc. prin cioplire spargere sau lovire (v. ashchie surcea); bucata sparta dintrun obiect de sticla sau de ceramica (v. ciob). Deodata un geam zbura in tzandari. DUMITRIU N. 111. Adesea... ieshea la iveala cite o tzandara de oala roshie. GALACTION O. I 115. De spaima a scapat din mina un clondir care sa facut tzandari. BRATESCUVOINESHTI I. 81. El rascolea jaratecul cu o tzandara de lemn. ISPIRESCU L. 248. Trinteshte paharul pe masa de marmura prefacindul in tzandari. CARAGIALE O. II 237. ◊ Fig. Sa nuncerce vrajmashul sa satinga de noi cal facem tzandari! V. ROM. noiembrie 1953 156. ◊ Expr. Ai sari (cuiva) tzandara = a se aprinde de minie a se supara a se infuria. Cind i sarea tzandara nu mai tzinea in sama nimic. SADOVEANU O. VI 207. Din nimic i sare tzandara.BASSARABESCU S. N. 190. Variante: tzándura tzanduri (MARIAN I. 202 SHEZ. III 235) tzíndara (REBREANU R. II 203) tzíndra (SBIERA P. 322) s. f.