TÚLBURE tulburi adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparentza de limpezime; amestecat cu impuritatzi. ♦ (Despre ape) Agitat involburat. ♦ (Despre cer vreme) Acoperit cu nori intunecat posomorat. ♦ Fig. Difuz neclar. Lumina tulbure. ♦ Fig. Greu de intzeles confuz incurcat. 2. (Despre ochi privire) Lipsit de claritate; impaienjenit. 3. Fig. (Despre situatzii sociale politice) Nelinishtit nesigur agitat framantat. ♦ (Despre stari psihice) Nelinishtit framantat zbuciumat. [Var.: túrbure adj.] Lat. *turbulus (=turbidus).

tulbure a [At: MINEIUL (1776) 68^r1/16 / V: (inv) turb~ (ivr) turbur / Pl: ~ri / E: ml *turbulus cf lat turbulentus] 1 (D. lichide) Lipsit de limpezime Si: tulburat² (1). 2 (D. ape) Tulburat² (2). 3 (D. cer) Tulburat² (3). 4 (D. vreme) Tulburat² (4). 5 (D. negura ceatza etc.) Prin care nu poate trece lumina Si: opac. 6 Lipsit de lumina Si: intunecat. 7 (D. lumina culori etc.) Care este neclar Si: vag. 8 (Fig) Care este greu de intzeles Si: confuz incurcat nedeslushit. 9 (Fig; d. afaceri) Care este dubios Si: suspect. 10 (Reg; d. oua) Clocit² (2). 11 (D. ochi privire) Lipsit de claritate Si: impaienjenit tulburat² (5). 1213 (Fig) Tulburat² (67). 14 (Fig) Care este nedefinit Si: difuz nebulos neclar. 15 (Fig) Lipsit de luciditate. 16 (Pfm; fig) Tulburat² (8). 17 (Fig; d. situatzii sociale politice) Care este nesigur Si: agitat tulburat² (10) (inv) neashezat.

TÚLBURE tulburi adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparentza de limpezime; amestecat cu impuritatzi. ♦ (Despre ape) Agitat involburat. ♦ (Despre cer vreme) Acoperit cu nori intunecat posomorat. ♦ Fig. Difuz neclar. Lumina tulbure. ♦ Fig. Greu de intzeles confuz incurcat. 2. (Despre ochi privire) Lipsit de claritate; impaienjenit. 3. Fig. (Despre situatzii sociale politice) Nelinishtit nesigur agitat framantat. ♦ (Despre stari psihice) Nelinishtit framantat zbuciumat. [Var.: túrbure adj.] Lat. *turbulus ( = turbidus).

TÚLBURE tulburi adj. (SHi in forma turbure) 1. (Despre apa shi alte lichide in opozitzie cu limpede) Lipsit de transparentza amestecat cu impuritatzi; (despre riuri mari in opozitzie cu lin) agitat involburat. Deodata se arata Siretul tulbure venind minios cu albia plina pina sus. SADOVEANU O. VII 338. Ne ungem cu leshie tulbure. CREANGA A. 28. Roma arde shi furtuna chiuind in ea se scalda SHi framintan valuri roshii marea turbure shi calda. EMINESCU O. IV 123. Ea in palme satzi tot cara Apa turbure shamara. ALECSANDRI P. P. 18. ◊ Expr. A pescui in apa tulbure v. apa (2). ♦ (Despre cer p. ext. despre vreme) Intunecat cetzos posomorit. Cerul era turbure catre asfintzit. SAHIA N. 91. Un cer hursuz tulbure shi fara soare sta incremenit deasupra cimpiilor moarte shi pustii. VLAHUTZA O. A. 128. Vremea e turbure curind o sa tune. NEGRUZZI S. I 58. ♦ Fig. Difuz; vag neclar. Un intunerec turbure acopera muntzii. BOGZA C. O. 63. Faclia arunca o lumina turbure. EMINESCU N. 52. ♦ (In opozitzie cu clar logic) Greu de intzeles confuz zapacit incurcat. Intzelegerea lui Isidor Abramovici deveni turbure. SAHIA N. 86. 2. (Despre ochi privire vedere) Lipsit de limpezime de claritate; impaienjenit. Ratacitor cu ochii tulburi Cu trupul istovit de cale Eu cad neputincios stapine In fatza stralucirii tale. GOGA P. 5. In coltzul ochilor verzi tulburi ai moshneagului straluceau doua picaturi de argint. MIRONESCU S. A. 34. SHi ochii ei sint tulburi. COSHBUC P. II 198. ◊ (Adverbial) Tudor privi tulbure la batrin. Se trase intrun coltz dadu cu apa rece pe ochi apoi se asheza pe un scaunash. SADOVEANU O. VII 65. 3. Fig. (Despre stari sociale politice) Nelinishtit nesigur agitat. Atmosfera era inca tulbure shi nu trecuse de la revolutzie decit doi ani shi ceva. SAHIA U.R.S.S. 79. ♦ (Despre stari psihice) Framintat zbuciumat nelinishtit. Cu citeva cuvinte Caragiale zugraveshte o intreaga stare sufleteasca o stare tulbure shi dureroasa. GHEREA ST. CR. II 137. Varianta: túrbure adj.

TÚLBURE ~i adj. (in opozitzie cu limpede) 1) (despre lichide) Care este lipsit de transparentza; amestecat cu impuritatzi. 2) (despre cer vreme) Care este intunecat din cauza ingramadirii norilor; posomorat; mohorat. 3) (despre ochi privire) Care este lipsit de luciditate; impaienjenit; cetzos; neguros. 4) fig. (despre vorbire ganduri etc.) Care nu se deslusheshte; greu de intzeles. 5) fig. (despre situatzii sociale politice) Care se caracterizeaza prin framantari sociale criza. /<lat. turbulus

TURBÚRE adj. v. tulbure.

turbure¹ a vz tulbure

turbure² sf [At: DRLU / E: mg turbolya turbulya] (Bot; reg) 1 Hasmatzuchi (1) (Anthriscus cerefolium). 2 (Ic) ~salbatica Hasmatzuchi (2) (Anthriscus silvestris).

turbure a. 1. care nu e limpede: apa turbure; 2. fig. intunecat: in turburea ’mparatzie a umbrelor EM. [Lat. *TURBULUS = TURBIDUS]. ║ adv. nedeslushit: a vedea turbure. ║ m. Bot. asmaciuc.

túrbure (vest) shi túlbure (est) adj. (lat. *túrbulus ild. túrbidus turbure supt infl. luĭ limpede rapede). Nelimpede intunecat din pricina nomoluluĭ a drojdiiĭ orĭ a aburuluĭ din aer: apa vin atmosfera turbure. Fig. Intunecat deranjat painjinit: minte privire turbur. Nesigur amenintzator: situatziunea politica e turbure. Adv. A vedea a se vedea turbure.

túlbure adj. m. shi f. túlbure; pl. m. shi f. túlburi

túlbure adj. m. f. túlbure; pl. m. shi f. túlburi

tulbure

turbure adj.

TÚLBURE adj. 1. (reg.) tulburos. (Un lichid ~.) 2. v. incetzoshat. 3. v. neclar. 4. v. impaienjenit. 5. v. confuz. 6. incert nesigur. (Treceau printro perioada ~.) 7. v. critic.

TULBURE adj. 1. (reg.) tulburos. (Un lichid ~.) 2. incetzoshat neclar sur (reg.) suriu. (Un vazduh ~.) 3. neclar (fig.) murdar. (O lumina ~.) 4. impaienjenit incetzoshat innegurat paienjenit. (Ochii i erau ~; privire ~.) 5. confuz difuz echivoc haotic imprecis indefinit incilcit incurcat neclar nedefinit nedeslushit neintzeles nelamurit neprecis obscur vag (fig.) intunecat nebulos neguros. (O situatzie ~.) 6. incert nesigur. (Treceau printro perioada ~.) 7. agitat critic framintat greu zbuciumat. (Vremuri ~.)

Tulbure ≠ limpede

túrbure adj. Lipsit de limpezime. Var. tulbure shi der. Mr. turbur. Lat. *túrbύlus (Pushcariu 1774; Philippide II 565; REW 8998) cf. calabr. trúvolo túrbulu sicil. trúbbulu lom. tórbor prov. trebol fr. trouble cat. terbol alb. tarbulj. Der. turbura (mr. turburare) vb. (ashi pierde claritatea) din lat. *turbŭlāre (Pushcariu 1774; REW 8997) cf. prov. treblar fr. troubler alb. turbuljoń; turburator adj. (care tulbura; agitator; nelinishtitor); turbureala s. f. (faptul de a fi tulbure agitatzie nelinishte); turburel s. m. (vin nou inca nelimpezit); turburiu (var. turburos) adj. (tulbure intunecat inchis).

túrbure (ri) s. m. Hasmutzachi (Anthriscus cerefolium). Mag. turbolya (Tiktin) cu apropiere de turbure.

pescuitor in ape tulburi expr. 1. om cu preocupari dubioase om cu intentzii necurate. 2. persoana care instiga la tulburarea ordinii publice la conflict intre factziuni politice rivale.