Definitzia cu ID-ul 513633:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

túrbure adj. Lipsit de limpezime. Var. tulbure shi der. Mr. turbur. Lat. *túrbύlus (Pushcariu 1774; Philippide II 565; REW 8998) cf. calabr. trúvolo túrbulu sicil. trúbbulu lom. tórbor prov. trebol fr. trouble cat. terbol alb. tarbulj. Der. turbura (mr. turburare) vb. (ashi pierde claritatea) din lat. *turbŭlāre (Pushcariu 1774; REW 8997) cf. prov. treblar fr. troubler alb. turbuljoń; turburator adj. (care tulbura; agitator; nelinishtitor); turbureala s. f. (faptul de a fi tulbure agitatzie nelinishte); turburel s. m. (vin nou inca nelimpezit); turburiu (var. turburos) adj. (tulbure intunecat inchis).